Domnului se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in veci!

Exista crestini care traiesc pentru altii si exista crestini care traiesc prin altii! De mantuit, nu se vor mantui decat acei crestini care vor face faptele voii lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu pentru noi este sa ne iubim unii pe altii, dar nu oricum, ci asa cum ne-a iubit El. Ce mai este de inteles mai mult?

Nu mai sunt oameni care sa raspunda la faptele noastre morale, milostive, blande, iubitoare? Prea putin conteaza aceasta pentru mine si pentru mantuirea mea! Durerea mea este ca eu sunt slab si nu mai pot sa fac fapte morale, milostive, blande, iubitoare! Ma intereseaza si ma doare până la groaza cazanului cu smoala din locul de pedeapsa ca eu nu mai sunt in stare sa dau buna ziua oamenilor, nu ca ceilalti si-au pierdut capacitatea de a fi oameni. Daca sunt invatatorul lor, trebuie sa-i invat! Daca sunt ocrotitorul lor, trebuie sa-i ocrotesc! Dar orice as face pentru ei, se vor mantui doar cei care vor gasi puterea sa faca faptele lui Hristos, roada Duhului: credinta, blandetea, infranarea, curatia, facerea de bine.

Nu banii sau orice lucru material ori spiritual ne despart unii de altii aici pe pamant, ci doar propria noastra alegere de a sta despartiti de aproapele nostru. Si cine este aproapele nostru? Tot omul care se afla in nevoie! Si cine nu se afla in nevoie??? Vorbim prea mult si facem prea putin!

Dar daca vorbim mult si facem putin, prea putin pentru mantuire, nu se cuvine oare sa ne schimbam in bine chiar din acest moment, daca chiar urmarim mantuirea? Cu siguranta DA, ar spune multi, foarte sinceri fiind dealtfel! Tuturor le-as spune ca au facut alegerea cea buna, dar oare poate cineva face binele daca nu va fi daruit de Dumnezeu cu puterea de a lucra in binecuvantare? Bineinteles ca nu, de aceea nici un bine nu poate fi facut pana nu-L castigam pe Dumnezeu - Tatal, Fiul si Duhul Sfant - ajutor si sprijinitor tare spre toata fapta cea buna. Cum poate fi adus Dumnezeu de partea noastra? Prin smerenie si rugaciune cu sarguinta!

Iata, sora draga, de ce te sfatuiesc sa mergi si sa te pui sub ascultare blanda fata de un invatator priceput, care sa te ajute nu sa faci fapte minunate, ci sa te ajute sa-L apropii pe Dumnezeu de tine. Cand Duhul Domnului se va salaslui in sufletul tau, El te va invata toate! Nu vei mai avea alta grija dacat sa te pastrezi in aceasta unire. Pentru faptele ce le vei face apoi, chiar si minuni de-ar fi, vei spune: sluga netrebnica sunt eu, Domnul este cel care daruieste roabei sale si stiinta si cunostiinta si puterea si Lui se cuvine slava in veci!

La aceasta stare nu se ajunge decat atunci cand Domnul vede ca este vremea si nu atunci cand dorim noi! Deci pentru cel ce vrea sa slujeasca, cea mai de pret virtute, pe langa ascultare, este rabdarea. Apoi, cea de-a treia, se numara si blandetea, caci se cuvine ca toate sa le faci in ascultare rabdatoare si plina de blandete.

Fie ca Domnul sa te calauzeasca spre parintele ce-ti este de folos! Fa rugaciune "cu timp si fara timp"! Iar peste toate, sa ramai credincioasa in Biserica cea adevarata, Biserica Ortodoxa; de ortodoxie nu stau departe decat diavolii si oamenii care din prostie sau micime isi fac lor Dumnezei din cele mici ale lumii, dupa mintea lor mica. Dumnezeu nu se gandeste, nu se vorbeste, nu se pipaie; Dumnezeu se cinsteste si se asculta in Duh si Adevar. Iar Duhul si Adevarul sunt in Biserica! Sa dea Domnul sa gusti din acestea si sa traiesti!

Cu dragoste, preotul Gheorghe, un om chemat de Domnul sa-I fie slujitor; slava Tie Doamne pentru toate! Amin!