Casele noastre sau Casa lui Dumnezeu ?

În prealabil postat de Constanta

Buna ziua Parinte,

Va multumesc pentru indemnuri, iubire crestineasca si sfaturi.

Domnului se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in veci!

În prealabil postat de Constanta

Imi placea foarte mult pe munte pentru ca acolo "buna ziua" il spuneai cu atata drag oricarui drumet.Acolo cerul se uneste cu pamantul, toti suntem la fel.

Cine ne desparte pe pamant?banii?sau nedesavarsirea noastra?

Cati dintre noi isi dau seama ca de fapt noi facem ceva pentru ceilalti si ei pentru noi? ca avem o viata pe deplin spirituala?avem meserii pentru a fi de folos celorlalti, cumparam ceva facut de alte maini, avem profesori care ne transmit cunostinte si tot asa!

Exista crestini care traiesc pentru altii si exista crestini care traiesc prin altii! De mantuit, nu se vor mantui decat acei crestini care vor face faptele voii lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu pentru noi este sa ne iubim unii pe altii, dar nu oricum, ci asa cum ne-a iubit El. Ce mai este de inteles mai mult?

Nu mai sunt oameni care sa raspunda la faptele noastre morale, milostive, blande, iubitoare? Prea putin conteaza aceasta pentru mine si pentru mantuirea mea! Durerea mea este ca eu sunt slab si nu mai pot sa fac fapte morale, milostive, blande, iubitoare! Ma intereseaza si ma doare până la groaza cazanului cu smoala din locul de pedeapsa ca eu nu mai sunt in stare sa dau buna ziua oamenilor, nu ca ceilalti si-au pierdut capacitatea de a fi oameni. Daca sunt invatatorul lor, trebuie sa-i invat! Daca sunt ocrotitorul lor, trebuie sa-i ocrotesc! Dar orice as face pentru ei, se vor mantui doar cei care vor gasi puterea sa faca faptele lui Hristos, roada Duhului: credinta, blandetea, infranarea, curatia, facerea de bine.

Nu banii sau orice lucru material ori spiritual ne despart unii de altii aici pe pamant, ci doar propria noastra alegere de a sta despartiti de aproapele nostru. Si cine este aproapele nostru? Tot omul care se afla in nevoie! Si cine nu se afla in nevoie??? Vorbim prea mult si facem prea putin!

Dar daca vorbim mult si facem putin, prea putin pentru mantuire, nu se cuvine oare sa ne schimbam in bine chiar din acest moment, daca chiar urmarim mantuirea? Cu siguranta DA, ar spune multi, foarte sinceri fiind dealtfel! Tuturor le-as spune ca au facut alegerea cea buna, dar oare poate cineva face binele daca nu va fi daruit de Dumnezeu cu puterea de a lucra in binecuvantare? Bineinteles ca nu, de aceea nici un bine nu poate fi facut pana nu-L castigam pe Dumnezeu - Tatal, Fiul si Duhul Sfant - ajutor si sprijinitor tare spre toata fapta cea buna. Cum poate fi adus Dumnezeu de partea noastra? Prin smerenie si rugaciune cu sarguinta!

Iata, sora draga, de ce te sfatuiesc sa mergi si sa te pui sub ascultare blanda fata de un invatator priceput, care sa te ajute nu sa faci fapte minunate, ci sa te ajute sa-L apropii pe Dumnezeu de tine. Cand Duhul Domnului se va salaslui in sufletul tau, El te va invata toate! Nu vei mai avea alta grija dacat sa te pastrezi in aceasta unire. Pentru faptele ce le vei face apoi, chiar si minuni de-ar fi, vei spune: sluga netrebnica sunt eu, Domnul este cel care daruieste roabei sale si stiinta si cunostiinta si puterea si Lui se cuvine slava in veci!

La aceasta stare nu se ajunge decat atunci cand Domnul vede ca este vremea si nu atunci cand dorim noi! Deci pentru cel ce vrea sa slujeasca, cea mai de pret virtute, pe langa ascultare, este rabdarea. Apoi, cea de-a treia, se numara si blandetea, caci se cuvine ca toate sa le faci in ascultare rabdatoare si plina de blandete.

Fie ca Domnul sa te calauzeasca spre parintele ce-ti este de folos! Fa rugaciune "cu timp si fara timp"! Iar peste toate, sa ramai credincioasa in Biserica cea adevarata, Biserica Ortodoxa; de ortodoxie nu stau departe decat diavolii si oamenii care din prostie sau micime isi fac lor Dumnezei din cele mici ale lumii, dupa mintea lor mica. Dumnezeu nu se gandeste, nu se vorbeste, nu se pipaie; Dumnezeu se cinsteste si se asculta in Duh si Adevar. Iar Duhul si Adevarul sunt in Biserica! Sa dea Domnul sa gusti din acestea si sa traiesti!

Cu dragoste, preotul Gheorghe, un om chemat de Domnul sa-I fie slujitor; slava Tie Doamne pentru toate! Amin!

Va multumesc Parinte Gheorghe si am inteles ce trebuie sa fac.
Va rog spuneti-mi ce inseamna rugaciune "cu timp si fara timp".
Ii multumesc Bunului Dumnezeu!

În prealabil postat de Constanta

Va multumesc Parinte Gheorghe si am inteles ce trebuie sa fac.
Va rog spuneti-mi ce inseamna rugaciune "cu timp si fara timp".
Ii multumesc Bunului Dumnezeu!

Expresia "cu timp si fara timp" arata o necesitate totala a unei actiuni, necesitate ce trece dincolo de limitele temporale. A te ruga "cu timp si fara timp" inseamna aducerea rugaciunii din starea de dialog limitat in timp si generat doar de necesitati temporale, in starea de prezenta continua in viata de zi cu zi. Aceasta rugaciune se aseamana cu respiratia: fara ea nu se poate trai iar omul o face nu cu efort, ci firesc, din necesitate absoluta.

"Rugaciune cu timp si fara timp" inseamna sa te rogi neincetat, in fiecare clipa a vietii tale mintea si inima sa-ti fie indreptate spre Dumnezeu printr-un dialog constant.

Domnul sa fie cu tine, sora!

[glykys]

Constanta, Dumnezeu sa le ierte!
Sa stii ca pr. Gheorghe are dreptate, sa le spui preotilor de la tine aceste ganduri, sa auda si ei de la popor ce trebuie. Uite, iti dau un exemplu care mi-avenit imediat in minte, citind raspunsul parintelui: bunica mea e ingropata undeva in afara orasului, trebuia sa fac un parastas si o slujba la mormant, insa am realizat ca in acea biserica nu se facea slujba Sfintei Liturghii sambata. Or eu stiu ca parastasul trebuie sa vina in continuarea liturghiei si atunci am vrut sa nu mai tin parastasul acolo, ci in oricare alta biserica din oras unde se face si Liturghie sambata; problema era cu slujba la mormant, ca imi spunea ca nu e voie cu preot din afara. Ei, cum sa ii explic eu asta parintelui paroh de acolo ca vreau doar slujba la mormant, fara parastas, ca parastasul il fac in alta parte, sa nu creada ca ii dau lectii cand si cum sa isi tina el slujbele? El nu si nu, ca mortul e in cimitirul lui, aici se face parastasul! Si i-am spus pana la urma pe sleau, luandu-mi inima in dinti: asa se face: intai proscomidie, utrenie, apoi liturghie, si apoi parastas, si apoi slujba la mormant, ca sa fie bunica mea pomenita cum trebuie. Facuse niste ochi mari, era foarte uimit: "pai la noi nu se face asa." Si i-am spus ca in alte locuri se face si mi-a zis: bine, mata mergi acolo unde stii, la liturghie. Mi-a spus ca daca doresc, imi da si semnatura sa poata intra un preot strain pe teritoriul lui. Acelasi preot (ca, in rest, slava Domnului, toti pe care i-am intalnit sunt preoti care tin randuielile) ma tine minte si acum cand ma vede imi spune: "fata cu psaltirea", habar nu are cum ma cheama, asa imi zice. De ce? "De 35 de ani, de cand sunt eu preot, nu mi-a mai zis nimeni ca se citeste psaltirea la capataiul mortului, dar asa se face!"
Am ajuns si eu la vorbele bunicii, care tot ii indemna, printre altii, si pe preoti, saii invete mai multe pe oameni, cand ii ziceam eu sa nu le mai spuna atatea, ca ei sigur stiu si sa nu se supere: "Lasa, mama, stiu ei, stiu, dar lasa sa auda si din gura unui amarat ce trebuie!"
Asadar, iata ca si parintele Gheorghe ne spune ca pastorii trebuie sa auda si din gura noastra ce se intampla in poporul lor!

În prealabil postat de glykys

Sa stii ca pr. Gheorghe are dreptate, sa le spui preotilor de la tine aceste ganduri, sa auda si ei de la popor ce trebuie. Uite, iti dau un exemplu care mi-avenit imediat in minte, citind raspunsul parintelui(...)
[...]
Asadar, iata ca si parintele Gheorghe ne spune ca pastorii trebuie sa auda si din gura noastra ce se intampla in poporul lor!

Nu as zice ca sunt impotriva ideii ca poporul sa comunice cu preotul in "dublu-sens", este chiar obligatoriu ca in comunitate sa existe o dragoste reala, caci doar aceasta va duce la un dialog iubitor si ocrotitor cu scopul clar ca toti sa poata castiga pe Hristos. Da' nu pot sa-mi dau seama (iertare, stiu ca sunt "gangav la minte") cand am indemnat eu in mesajele acestui topic spre ceea ce fratia ta zici mai sus!!?!! Ori esti ironic(a), ori nu s-a inteles nimic din ce am scris, ori (sigur) mai bine tac!

Si inca ceva: ce legatura este intre numele meu si povestirea aia cu parastasul neimplinit fara Sfanta Liturghie. Oare vrei sa spui fratia ta, ca de cate ori preotul este chemat sa participe la un parastas, trebuie sa faca si Sfanta Liturghie inainte? Iata ce zici:

În prealabil postat de glykys

(...)trebuia sa fac un parastas si o slujba la mormant, insa am realizat ca in acea biserica nu se facea slujba Sfintei Liturghii sambata. Or eu stiu ca parastasul trebuie sa vina in continuarea liturghiei si atunci am vrut sa nu mai tin parastasul acolo(...)

Bine este sa se faca Sfanta Liturghie in biserici nu numai sambata, ci si vineri si joi si-n toate zilele, dar de ce crezi ca sambata s-ar face obligatoriu legata de parastas? Nu, aici este o confuzie si sper sa fie doar una nevinovata. Ar fi bine, ai fi la adapost, daca uneori ai incerca sa nu mai fortezi elaborarea de reguli. Inclin sa cred ca dialogul cu acel preot este unul imaginar, sau preotul era din aceia care, ca sa nu supere, zice ca tine si face tot ca el! Eu nici pe forum nu te-am scutit de certare, vai de noi de as fi fost personal inclus in povestea fratiei tale pe rolul preotului care nu stia nici tipic si nici... "la inima nimic".

Ca sa nu lungim scrierea, nu recunosc sa fi indemnat-o pe sora @Constanta sa se duca la preotul nus'care si sa-i dea lectii de teologie! Eu am zis asa:

Iata, sora draga, de ce te sfatuiesc sa mergi si sa te pui sub ascultare blanda fata de un invatator priceput, care sa te ajute nu sa faci fapte minunate, ci sa te ajute sa-L apropii pe Dumnezeu de tine. Cand Duhul Domnului se va salaslui in sufletul tau, El te va invata toate! Nu vei mai avea alta grija dacat sa te pastrezi in aceasta unire. Pentru faptele ce le vei face apoi, chiar si minuni de-ar fi, vei spune: sluga netrebnica sunt eu, Domnul este cel care daruieste roabei sale si stiinta si cunostiinta si puterea si Lui se cuvine slava in veci!

Oare crezi ca dupa ce o trimit sa se aseze "la ascultare" as putea sa-i spun si sa dea lectii preotului? Sper ca macar sora @Constanta sa fi inteles bine si sa nu ia, mai apoi, aminte la "traduceri jurnalistice", fie ele si nevinovate.

Domnul cu tine!

Va multumesc Parinte Gheorghe; am avut numai de invatat si ati stiut chiar de la primul mesaj cat eram de confuza. Am apreciat la dumneavoastra frumusetea limbajului,intelepciunea, umorul si vasta cultura.

Nu-mi gasesc intotdeauna cele mai potrivite cuvinte, dar ele exprima intodeauna o reala deschidere spre comunicare si cunoastere.

Cuviosul Sofronie despre Daltonismul Duhovnicesc si despre Purtarea Usuratica si Obraznica a oamenilor fata de slujitorii Bisericii

“In aceste timpuri de indepartare masiva de crestinism, slujirea preoteasca devine din ce in ce mai grea. In incercarea sa de a scoate oamenii din iadul creat de patimile lor contradictorii, preotul se intalneste cu moartea care ii loveste. Chiar senzatia timpului capata un caracter straniu: cand gol-taraganat, cand dispare ca inexistent , deoarece nu sunt cautari cumpanite, intelepte.

Este cu neputinta sa cunosti oamenii. Ei sunt fie orbi si “nu stiu ce fac“, fie sufera de daltonism duhovnicesc si mintal. Adesea ei vad lucrurile intr-o lumina diametral opusa, asemenea negativului fotografic… A cunoaste astfel realitatea efectiva a vietii este cu neputinta: intr-o astfel de situatie, nu ramane loc niciunui cuvant. Miscarile sfintei iubiri sunt receptate de ei cu dusmanie; smerenia rabdatoare se prezinta lor ca fatarnicie; disponibilitatea de a sluji este urmarea unei marunte cointeresari. Caracteristic in astfel de situatii este faptul ca duhul crestinesc al neimpotrivirii fata de rau ii face excesiv de obraznici fata de preoti si ii insulta nemeritat de dureros - le atribuie asemenea intentii la care ei insisi nu s-au gandit niciodata; dispretuindu-i fara mila, ii acuza de mandrie - prin toate mijloacele fac jenanta prezenta preotului si, in acelasi timp, il condamna de sustragere in a se intalni in astfel de conditii. Si asa la nesfarsit."

Intr-o confuzie totala eram si eu cand am scris primul mesaj.Cautam de mult o explicatie la ce mi se intampla, cum puteam sa indrept ceea ce nu facusem la momentul respectiv, dar cautam explicatii in exterior pentru ca in interior era un conflict cu mine insami.Ma pierdusem pe o mare in plina furtuna si nu stiam sa cer ajutorul lui Hristos.

"Fara indoiala, “anormal” pentru oamenii timpurilor “Marelui Inchizitor”, asa ar fi fost Hristos si pentru contemporanii nostri. Cine poate sa-L asculte pe Hristos sau, si mai mult, sa-L urmeze? Ceea ce monahilor li s-a dat prin plans in zeci de ani, oamenii contemporani cred ca pot primi intr-o scurta perioada, sau, cateodata, in cateva ore de placuta discutie “teologica”. Cuvintele lui Hristos, fiecare cuvant al Lui a venit in lumea aceasta de Sus; el apartine de sfera altor dimensiuni si se insuseste nu altfel decat pe calea unei rugaciuni indelungate si cu plangere multa. Fara aceasta conditie el va ramane pentru totdeauna neinteles omului, oricat ar fi el de instruit, chiar si teologic. Cineva imi spunea: “Cand traiesti sub greutatea neintelesului, atunci te sufoci”. Da, noi, oamenii, toti, ne zdrobim, in mod inevitabil, cand incercam cu toate fortele sa intelegem cuvantul lui Hristos. '

Va multumesc!Slava Tie Doamne ca ai Slujitori de Seama!