Citat:
În prealabil postat de tigerAvalo9
Salutare.Ce obiceiuri gresite si superstiti babesti exista?
M-am abtinut sa pun intrebarea aceasta dar vad tot mai des exagerari,femei batrane care exagereaza si se cred mai destepte si mai corecte decat toti.(Iarta-ma Doamne dar asta e adevarul).
Am o intrebare:Cate dintre femeile batrane care se duc la Biserica cunosc si stiu religie inafara de faptul ca se spovedesc,se impartasesc si se duc la Biserica.Vreau sa stiu daca ele stiu RELIGIE si stiu ce si cum despre SFINTI SI DESPRE MANTUITORUL IISUS HRISTOS!N-am nimic cu acele femei,sa le dea Dumnezeu sanatate dar exagerarea lor FAC TINERII(din ce am vazut) SA NU MAI VINA LA BISERICA!SI MA DOARE ASTA!
CATI DINTRE NOI NU AU VAZUT FEMEI BATRANE CARE SE CEARTA SI BARFESC IN BISERICA?STIU CA FAC PACAT,CRITIC DAR MA SUPARA ASTA,MA DOARE!CATI DINTRE NOI NU AU VAZUT FEMEI BATRANE CARE TE CEARTA DACA AI GRESIT SAU AI UITAT SA FACI CEVA,DAU UN EXEMPLU.
EU VREAU CA LUMEA SA CUNOASCA,SA CUNOASCA SI IAR SA CUNOASCA(CUM SCRIE SI LA PROFILUL MEU)NU SA DEA INTR-UN HABOTNICISM CARUIA NICI PREOTULUI NU-I PLACE!
VA ROG DIN SUFLET SA MA IERTATI!
AVETI PARERI?
|
Doamne ajută!
Sunt întru totul de acord cu opinia dvs. Există o mulțime de superstiții inutile și fără nicio legătură cu dreapta credință.
Credința autentică - total diferită de habotnicia irațională - este relația credinciosului cu Dumnezeu Care, fiind o Ființă personală, nu răspunde în mod automat la anumite practici și ritualuri magice... ci așteaptă din partea noastră iubire, încredere și dorința sinceră de a comunica, în rugăciune, cu El. Dumnezeu ne ajută, dar nu pentru că am aprins 33 de lumânări nu știu unde și am spus de 40 de ori o anumită formulă de rugăciune, ci doar pentru că ne iubește.
Să ne gândim, în acest sens, la antiteza dintre starețul Zosima - creștinul autentic, cu o credință profundă - și falsul ascet Ferapont - habotnicul care se bucura că a apus soarele, fiindcă l-a învins Hristos. :) Îmi par emblematice aceste personaje dostoievskiene pentru cele două tipologii umane despre care discutăm(credinciosul autentic vs. habotnicul).
Cu toate acestea, cred că datoria noastră, a celor care conștientizăm diferența dintre cele două moduri de înțelegere și practicare a credinței, este aceea de a-i trata cu bunăvoință și îngăduință pe confrații noștri, care au căzut în habotnicie având, totuși, intenții pozitive. Ei nu-și propun să-i îndepărteze pe alții de Biserică și nici nu-și dau seama că practicile lor - diferite de rânduiala Bisericii și chiar amuzante, uneori - sunt doar "învățături care sunt porunci ale oamenilor", precum spunea Mântuitorul. Bunicile noastre, care merg la biserică și adoptă fără simț critic orice nouă rânduială despre care află, fac toate acestea pentru că așa cred ele că-I vor fi plăcute lui Dumnezeu. Dacă le-am întreba care este semnificația gesturilor lor, ne vor răspunde, probabil, că... "așa e bine", "așa se face", "așa a lăsat Dumnezeu". Cred că ar fi bine să le lăsăm cu aceste rânduieli, pe care și le-au transmis din generație în generație... În caz contrar, le vom tulbura credința. Preoții cu experiență, care au harul de a-i învăța pe alții și cunosc modul de gândire al acestor persoane, au posibilitatea de a-i catehiza pe credincioșii care au adoptat practici străine de rânduiala Bisericii ortodoxe. Noi, ceilalți... Eu, de exemplu, deși cunosc o astfel de credincioasă, nu mi-aș asuma responsabilitatea de a încerca s-o conving să renunțe la acele obiceiuri de care s-a atașat în mod excesiv. Dacă i-aș spune că ceea ce face este incorect, ar putea gândi că noi, studenții de la Teologie, învățăm acolo erezii. :) Mai grav, pentru că în mintea ei credința este foarte puternic asociată cu superstițiile, renunțarea la superstiții ar putea-o îndepărta și de credință. Mi-ar fi incomparabil mai ușor să le vorbesc unor elevi sau studenți despre credință (cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar voi deveni profesoară de religie), pentru că tinerii sunt mult mai deschiși și receptivi la nou. Cei mai în vârstă, care s-au obișnuit de zeci de ani cu anumite obiceiuri, nu mă vor asculta pe mine - o tânără studentă în anul II la Teologie - dacă le-aș spune că superstițiile nu au nicio legătură cu viața duhovnicească autentică.
Cred că mult mai ușor vom reuși să-i convingem pe cei derutați, care se clatină în credință din cauza superstițiilor altora, să înțeleagă că relația cu Dumnezeu este total diferită și superioară formalismului religios, habotniciei.
Hristos ne mântuiește, nu obiceiurile băbești aiuristice practicate din obișnuință și combinate cu anumite rânduieli corecte ale Bisericii. Rânduielile Bisericii au sens, fiecare gest liturgic și fiecare cuvânt rostit în cadrul cultului divin public are o semnificație teologică clară. Superstițiile sunt ilogice, naive și au drept consecință îndepărtarea scepticilor de adevărata credință.
Felicitări pentru deschiderea acestui topic, ideea dvs. este deosebit de interesantă. :)
Cu respect,
Laura Stifter
Doamne ajută!