Citat:
În prealabil postat de Sara I
De ex, in acceptiunea mea de acum,(si de gresesc ma incred sa ma lumineze Dumnezeu) fariseismul il inteleg drept cel mai mare obstacol in apropierea(reala) unui om de Hristos, si aducatorul de cea mai mare osanda, pentru ca daca eu is un "fariseu"..nu doar ca ma tai singur de la mantuire...dar pot fi piatra de poticnire pentru altii, care in drumul lor catre Mantuitor...se lovesc de mine...si in cercul meu de influenta, familie, prieteni, cunoscuti, colegi,oameni,etc...pot sa-I prezint o imagine falsa...in care totul la mine sa fie citate din Scripturi, sau Parinti, si sa merg toata ziua la biserica, si sa ma imbrac ultraconservator, si sa stau ore si ore cu carti in fata...sau rugaciune...si ma dau mare la toti cat is eu de "sfant"..si ii acuz pe ei ca is "pacatosi"..rataciti...si ii dispretuiesc...dar cand e vorba sa intind mana sa ajut efectiv, sau sa spun o vorba buna, sau sa ma las pe mine ca sa-i fiu de folos altuia...cand ar fi cazul ca efectiv sa traiesc ceea ce predic...zero...silence... asa ca omului sa i se strepezeasca dintii...de mine...si religia mea...si sa zica...no, eu aici...pe drumul asta...ba!
|
Draga Sara, ai dreptate in ceea ce spui aici, in acest sens e adevarat. Dar de cele mai multe ori am observat ca acest cuvant "fariseu" e folosit in mod total eronat de unii care au conceptii ecumeniste si ii caracterizeaza pe cei ce scriu despre dreapta credinta ca farisei. Fara sa-si dea seama sau sa observe ca si sfintii sau Biserica are aceleasi invataturi si conceptii. Ei avand alte conceptii despre credinta spun ca e lipsa de dragoste sa scrii impotriva invataturilor gresite, pentru ca acestea nu au importanta si Iisus de asta i-ar fi criticat pe farisei pentru ca tineau si deci nu conteaza invatatura si dogmele, sunt ceva ce tine de fanatism.
Asadar daca te referi la fariseu ca cel ce tine ritualurile si invataturile si nu are si o viata conforma cu acestea, ci doar pe dinafara e corect si esti si in asentimentul meu. Dar daca te referi la partea a doua cu invataturile de credinta e complet gresit.
Dar si la prima parte, nu cadem noi de fapt in judecarea aproapelui, un pacat mult mai mare, cand ne uitam ala ce pacate are si ce face? Si de unde stim ce e in inima lui si ce relatie are cu Dumnezeu, unii chiar foarte pacatosi s-au indrepatat api devenind chiar sfinti? Nu inseamna de fapt asta fariseism, sa credem ca acela are mai multe pacate decat noi si noi avem mai multa dragoste si el nu are? Bineinteles ca toti judecam pentru ca nu suntem sfinti. Iar pacatul care a spus chiar Iisus ca nu se iarta e cel impotriva Duhului Sfant, impotriva vietii si adevarului, in care intra si negarea a ceea ce a spus Duhul sfant (cum au alte culte greseli dogmatice). In schimb orice alt pacat se poate ierta, inclusiv fariseismul, iar cel ce face asta oricand isi poate reveni din fariseism.
Cel mai bine ar fi sa citim chiar noi pe sfinti, ca sa nu spunem ca dau altii citate, chiar trebuie sa ii citim, e o obligatie.