Formalism si fariseism in credinta

[Sara I]

Catalin, multumesc de "indreptare"...nu-s intodeauna atenta la exprimare...si mai stiu ca unele cuvinte pot avea semnificatii diferite pentru doua persoane..

De ex, in acceptiunea mea de acum,(si de gresesc ma incred sa ma lumineze Dumnezeu) fariseismul il inteleg drept cel mai mare obstacol in apropierea(reala) unui om de Hristos, si aducatorul de cea mai mare osanda, pentru ca daca eu is un "fariseu"..nu doar ca ma tai singur de la mantuire...dar pot fi piatra de poticnire pentru altii, care in drumul lor catre Mantuitor...se lovesc de mine...si in cercul meu de influenta, familie, prieteni, cunoscuti, colegi,oameni,etc...pot sa-I prezint o imagine falsa...in care totul la mine sa fie citate din Scripturi, sau Parinti, si sa merg toata ziua la biserica, si sa ma imbrac ultraconservator, si sa stau ore si ore cu carti in fata...sau rugaciune...si ma dau mare la toti cat is eu de "sfant"..si ii acuz pe ei ca is "pacatosi"..rataciti...si ii dispretuiesc...dar cand e vorba sa intind mana sa ajut efectiv, sau sa spun o vorba buna, sau sa ma las pe mine ca sa-i fiu de folos altuia...cand ar fi cazul ca efectiv sa traiesc ceea ce predic...zero...silence... asa ca omului sa i se strepezeasca dintii...de mine...si religia mea...si sa zica...no, eu aici...pe drumul asta...ba!

Ai observat in Evanghelii...Hristos iarta vamesi(camatari)...desfranate...indoielnici...trad are, lepadare....putin credinciosi..de tot necredinciosi...leprosi, purulenti...etc...dar unei singure categorii de oameni le zice "vai de voi"...si doar la acestia ia biciul...Lor le zice..."nici voi nu intrati...si pe altii impiedicati sa intre..in Imparatia Cerurilor...

Si ne spune...sa ne iertam fratele...de muuulte ori, cand ne greseste...si sa nu judecam...si sa fim sinceri...sa avem mila, bunatate, intelegere..unii cu altii...sa nu ne dam mari...sa nu ne socotim singur intelepti...si sa avem incredere in El...si in Tatal...or un fariseu esueaza exact in aceste aspecte...

Fariseul e "cazut din har"..dupa cum ne descrie sf.Pavel, pentru ca el se bizuie pe propria sa putere,stiinta, elavie, iscusinta,determinare.. pentru a implini Legea...(ep. Galateni), si e "cazut din credinta"..pentru ca se increde in el insusi..si din ritualuri in sine poate sa faca..o capishte idoleasca...si nu se bizuie pe Hristos...Cel VIU..

Un om care crede(in Hristos)...stie ca..."fara Duhul Sfant, omul nu e decat tarana(lut)pacatoasa"(sf. Siluan), si ce amar viata lui ar putea sa faca el singur de capul lui, fara harul lui Dumnezeu?(in cele ce tin de Dumnezeu...ca la rau...se descurca el singur)...si aceasta "stiinta"...ca "nimic bun nu locuieste in mine"...il face pe credincios candidat la miluirea cu harul Duhului Sfant...care se stie ca e cu cei smeriti...si celor mandri...le sta impotriva...Pentru acest om...nadejdea lui este Tatal...caci acolo vrea sa ajunga...cu orice chip...in starea din care am cazut, ca umanitate...scaparea lui este Fiul(pentru ca e o cale ingusta, a pocaintei... si cade, si o da in bara, si iar cade...dar mana lui Hristos il ridica...din nou...si din nou...si-i da curaj...si indraznire.."Satan v-a cerut sa va cearna ca pe grau...dar M-am rugat pentru tine...sa nu se piarda credinta ta..)..si acoperamantul lui este Duhul Sfant(ca fara harul Dumnezeiesc...care-i da lumina, si pricepere...si-l calauzeste..o da din gard in zid..si iar in gard...)

Hristos ne-a spus cum sa traim..sa fim fericiti...cum sa ne raportam unii la altii..cum sa iertam...cum sa ajungem la Tatal...ne-a spus totul...si ne-a dat totul...cand ni S-a dat pe Sine...si sunt in Evanghelii doar doua lucruri despre care El Insusi ne spune..sa ne ferim....sa ne pazim...sa fugim de...sa nu luam parte la...sa nu avem de-a face cu:

-prorocii mincinosi
-aluatul fariseilor