Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Dragul meu, da, e si cu buricul o treba, o spun pe ici pe colo sfintii nostri, si tot ei insista mult mai mult pe rugaciunea inimii. iar aici, ce sa zic... Inima e inima iar buricul e buric... Cu iertare sa fie...
Apoi zice bine Cristi: harul, harul, fara har ... ce tot vorbim noi aici?... Ca iata budhismul (si altii) care pun baza pe munca omului dar uita complet de har... pai unde ajungem? Nu direct in umanismul cel mai trufas? sa nu fie, doamne ajuta-ne!
|
Problema e buricul sufletului, la care mintea trebuie să se coboare și să se umilească unindu-se încet cu Inima... cu Iisus, dar voi nu știți cine este inima și de aceea nu pricepeți.
Ferice de cei curați cu inima, adică ținând mintea la vicleniile iadului, prin răbdarea Domnului, te strădui să nu deznădăjduiești pe nimeni... afară de draci care se deznădăjduiesc singuri mândrindu-te.
Adică încet încet lepezi toate poftele de răzbucurâie și sarcasm negru și gLume porcoase care vor mereu să pună acce-dia pe tine ca să te întortochezi în zmocuri și ghemotoace anapoda... Privește cu seninătate și pace, dar n+ai cum dacă nu ești pe calea cea strâmtă cu urcuș... urcușul ascultării și iubirii.
Deci e vorba că împreună cu mintea trebuiește să te umilești ca să ieși tu din inima ta și să te supui, să te pleci ca să fii mai jos... undeva în zona buricului.
Și atunci inima ta, eliberată de pofta de a ți se închina alții ție pentru mulțimea păcatelor ingenios inventate și scornite dintr-atâtea idei noi, ideiile semeției și poftelor de plăceri frumoase și perverse, eliberată de tartorul cel cu voire de fiară furioasă, se va umple de sus, din Tatăl prin Fiul, de Har, de Harul Duhului Sfânt întru nădejdea roadelor cerești în om.
Altfel vei fii o sursă, un izvor de gLume prin care îi vei molipsi pe toți la tot felul de vremelnicii minteresante și aventuriere...
Dar trebuie să ai grijă ca să nu te împrietenești cu pielea gândului, căci ideea e mereu plină de idoli, și atacul gândurilor ca unul pe care nu-l vezi și nu-l știi, din tine, un fur care te va rupe ca pe fraier în două căci nu e bine să dai întietate înțelepcigării cu jar trecător ca să fii înțelepțigargar... căci vei flecării toată ziua punând accentul pe cele lăudate de gLume... de frică, de frica ei că nu ești și tu așa ca ea ca să fii ca ea: păcătoasă:
3E, 9e, e
6 6 6,
adică așa ca niște ochi ce se uită de sus în jos dar nu cu smerenie ci așa de parcă ar fi ei Dumnezeu.
Deci vezi cât de greu este? Ușor cazi și repede uiți ce ți s+a cerut.
Nu vă încredeți în voi căci încrederea în sine te duce la buriceee, știți voi de care, din alea vărsătoare de sânge, și începeți să dansați foarte entuziasmați de salomea... ca dând vina pe ea, să nu vă vedeți coroana de pe cap. Aia de baal-aur primită de la asia... mică, tot mai mică.
E greu de priceput... căci fără Dumnezeu nu e nimic Adevărat în tot ce spun.
Nu uitați că îngerii sunt plini de ochi și în interior și exterior, și cu ei văd și sunt atenți la tot ce se naște din Tatăl, la toată iubirea ce curge de sus pentru cei mici.