Rugaciunea lui Iisus

[vsovivi]

În prealabil postat de ioan cezar

Dragul meu, da, e si cu buricul o treba, o spun pe ici pe colo sfintii nostri, si tot ei insista mult mai mult pe rugaciunea inimii. iar aici, ce sa zic... Inima e inima iar buricul e buric... Cu iertare sa fie...
Apoi zice bine Cristi: harul, harul, fara har ... ce tot vorbim noi aici?... Ca iata budhismul (si altii) care pun baza pe munca omului dar uita complet de har... pai unde ajungem? Nu direct in umanismul cel mai trufas? sa nu fie, doamne ajuta-ne!

Problema e buricul sufletului, la care mintea trebuie să se coboare şi să se umilească unindu-se încet cu Inima... cu Iisus, dar voi nu ştiţi cine este inima şi de aceea nu pricepeţi.

Ferice de cei curaţi cu inima, adică ţinând mintea la vicleniile iadului, prin răbdarea Domnului, te strădui să nu deznădăjduieşti pe nimeni... afară de draci care se deznădăjduiesc singuri mândrindu-te.

Adică încet încet lepezi toate poftele de răzbucurâie şi sarcasm negru şi gLume porcoase care vor mereu să pună acce-dia pe tine ca să te întortochezi în zmocuri şi ghemotoace anapoda... Priveşte cu seninătate şi pace, dar n+ai cum dacă nu eşti pe calea cea strâmtă cu urcuş... urcuşul ascultării şi iubirii.

Deci e vorba că împreună cu mintea trebuieşte să te umileşti ca să ieşi tu din inima ta şi să te supui, să te pleci ca să fii mai jos... undeva în zona buricului.

Şi atunci inima ta, eliberată de pofta de a ţi se închina alţii ţie pentru mulţimea păcatelor ingenios inventate şi scornite dintr-atâtea idei noi, ideiile semeţiei şi poftelor de plăceri frumoase şi perverse, eliberată de tartorul cel cu voire de fiară furioasă, se va umple de sus, din Tatăl prin Fiul, de Har, de Harul Duhului Sfânt întru nădejdea roadelor cereşti în om.

Altfel vei fii o sursă, un izvor de gLume prin care îi vei molipsi pe toţi la tot felul de vremelnicii minteresante şi aventuriere...

Dar trebuie să ai grijă ca să nu te împrieteneşti cu pielea gândului, căci ideea e mereu plină de idoli, şi atacul gândurilor ca unul pe care nu-l vezi şi nu-l ştii, din tine, un fur care te va rupe ca pe fraier în două căci nu e bine să dai întietate înţelepcigării cu jar trecător ca să fii înţelepţigargar... căci vei flecării toată ziua punând accentul pe cele lăudate de gLume... de frică, de frica ei că nu eşti şi tu aşa ca ea ca să fii ca ea: păcătoasă:

3E, 9e, e
6 6 6,

adică aşa ca nişte ochi ce se uită de sus în jos dar nu cu smerenie ci aşa de parcă ar fi ei Dumnezeu.

Deci vezi cât de greu este? Uşor cazi şi repede uiţi ce ţi s+a cerut.

Nu vă încredeţi în voi căci încrederea în sine te duce la buriceee, ştiţi voi de care, din alea vărsătoare de sânge, şi începeţi să dansaţi foarte entuziasmaţi de salomea... ca dând vina pe ea, să nu vă vedeţi coroana de pe cap. Aia de baal-aur primită de la asia... mică, tot mai mică.

E greu de priceput... căci fără Dumnezeu nu e nimic Adevărat în tot ce spun.

Nu uitaţi că îngerii sunt plini de ochi şi în interior şi exterior, şi cu ei văd şi sunt atenţi la tot ce se naşte din Tatăl, la toată iubirea ce curge de sus pentru cei mici.

[George.m]

"Rugaciunea mintii se face numai de catre cei ce au primit harul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa se faca cu gandul: sa o invat, sa o dobandesc, deoarece putem ajunge la o stare de egoism si mandrie (...). Un gand viclean: sunt sporit! - strica totul. Si cu ce sa ne mandrim? Nu avem nimic al nostru.

Sa va rugati fara sa alcatuiti in minte imagini. Sa nu vi-L inchipuiti pe Hristos. Parintii Bisericii staruiau asupra lipsei de imagine la vremea rugaciunii. Impreuna cu imaginea exista potentialul usoarei alunecari, caci intr-o imagine se prea poate sa intervina o alta imagine, posibil si cel viclean sa faca interventii - si asa pierdem harul !

Rugaciunea sa se faca inlauntru, cu mintea si nu cu buzele, pentru a nu lasa loc dezbinarii, separarii, iar mintea sa alerge incolo si incoace. Cu delicatete, sa ne ducem mintea la Hristos, zicand incet, incet: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma. Nimic altceva. Nimic!
Sa va indreptati spre Hristos in liniste, cu ochii deschisi, pentru a nu va primejdui din pricina fanteziilor si a altor amagiri, cu atentie si daruire" (Avva Porfirie Kavsokalivitul).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Sa va rugati fara sa alcatuiti in minte imagini. Sa nu vi-L inchipuiti pe Hristos. Parintii Bisericii staruiau asupra lipsei de imagine la vremea rugaciunii. Impreuna cu imaginea exista potentialul usoarei alunecari, caci intr-o imagine se prea poate sa intervina o alta imagine, posibil si cel viclean sa faca interventii - si asa pierdem harul !

De retinut acest fragment , si bine ai facut ca l-ai postat draga George ! Imaginatia omoara incet dar sigur rugaciunea , uitand intr un final pentru ce si mai ales pentru Cine ne rugam .