Eu cred ca trebuie un echilibru si un discernamant in toate.
Minciuna este o modalitate prin care omul cauta sa se protejeze,de cele mai multe ori insa prin asta nu face altceva decat sa evite asumarea,responsabilitatea si consecintele actiunilor sale.Asa ca fuge...in minciuna,pentru ca este o cale mult mai facila.
Minciuna prin omisiune (cand stii,dar nu spui)...tot minciuna se cheama si nu este cu nimic mai nevinovata decat celelalte.
Unde cred ca se face diferenta este in intentia si consecintele minciunii.
Una este sa mint pentru ca vreau sa ma eschivez in a-mi asuma niste consecinte ale faptelor mele si alta este ca printr-o minciuna sa salvez viata unui om,spre exemplu.
Cum ar fi sa spun adevarul cu orice pret,cand as sti ca poate trimit un om nevinovat la moarte?Sau cum sa taci cand stii ca o mare nedreptate este facuta?
Sau de ce sa intervin,daca nu este cazul,in existenta unui om care nu vrea sa isi asume niste adevaruri,trezindu-ma sa il dau eu in vileag?
Sunt chestiuni foarte delicate si cred ca raman la latitudinea cugetului si sufletului fiecaruia sa discearna cum si in ce fel sa actioneze.
|