Citat:
În prealabil postat de delia31
Mihai, esti un gentleman, dar chiar nu e cazul sa te iei de Grasu, chiar si asa “subtil”.
Problema incompatibilitatii acestui dialog ( nu a continutului) e la mine. Ar fi trebuit sa ma opresc de mult din acest invartit inutil in cerc, pt. ca efectiv e un dialog al surzilor, cu postari ce curg mereu pe apa sabathului.
Daca am intrat pana acum in vreo discutie, aparent ireconciliabila, e pt. ca nu am considerat ca dialogul trebuie sa produca neaparat un castigator, ci ca vrea sa ajunga la un castig. Adica o perspectiva cat mai larga. Una e sa privesti peisajul Scripturii pe gaura cheii si alta e sa deschizi larg portile, sa sesizezi nuante de adancime niciodata epuizabile.
O discutie care revine ciclic la punctul de pornire, e efectiv pierdere de vreme, joc de ping-pong intre o nuca si un perete.
Speram naiv totusi, ca doar dialogul dintre specii diferite, dintre o vulpe si un pinguin de ex., e o utopie, vorba lui Plesu, dar e crystal clear ca opiniile unui neadventist si ale unui az7 sunt irevocabil, ireductibile.
Din orice unghi s-ar porni discutia, fie scripturistic, fie metafizic, fie lingvistic, fie pur si simplu, pragmatic, un az7 e setat aprioric sa conteste, sa repete somnambulic refrenul invatat. In a nutshell – as numi asta comportament de flasneta, repetat ad nauseam. Si ei vor replica identic despre noi.
Repet, problema e a mea. Cine m-a pus sa dau raspunsuri cuiva care nu are intrebari launtrice? Nimeni. Cine m-a pus sa spun altora de ce in ortodoxie e asa si nu altfel, de vreme ce au lipit deja eticheta neagra pe ortodoxie? Nimeni.
Poate imi recomanzi tu vreun leac de ameliorat natangia si naivitatea imbecila. Un tratament pe termen lung, ca deh, maladie grea mai am !
Ca tot veni vorba de Plesu, de dialoguri incompatibile, iti trimit anticipat in schimbul leacului cerut, o conferinta audio de exceptie despre "Analitica receptivitatii in pildele lui Iisus”. Poate ai auzit-o deja, dar merita meditat la ea. Asta mie mi-o zic, mai mult. Daca inca n-ai auzit-o, you’ll love it!
http://mariuscruceru.ro/2011/01/04/a...lele-lui-isus/
Scuze ca nu ti-am mai raspuns la pm. Mersi |
Dragă Delia, abia acum observ acest text care-mi este dedicat, intercalat între altele adresate unor persoane cu care polemizezi, semn că în subconștientul tău mă asimilezi unei categorii cu care ești în dezacord (glumesc !!!)
Ieșirile mele "cavalerești" din ultima vreme, în afară de faptul că m-au pus într-o lumină proastă, sunt semne ale apusului unei perioade a vieții care nici măcar n-a apucat să se manifeste. În termeni de "logistică" evanghelică pot vorbi despre un talant investit prost, irosit în orizontul posibilului.
Dialogul de pe acest topic l-aș putea numi, fără riscul de a greși foarte tare, un ansamblu de monologuri circulare, din care cititorul dispus să-și asume "asceza" parcurgerii lui integrale, va afla că oricâte eforturi ar face cineva în a demonstra adevărul teoretic al credinței sale, nu poate penetra ceea ce Yannaras numește ingenios "credința tip turn de fildeș a siguranței personocentrice ". E foarte clar că heterodocșii au un sentiment de siguranță în interiorul unei ideologii religioase capabilă să ofere răspunsuri acceptabile la întrebări decisive ale existenței, plus o psihologie (auto)indusă suficient de bine instalată pentru a servi ca fundal unei vieți echilibrate și împlinite. Dacă încerci să-i scoți din acest adăpost ideologic, reacționează într-un mod aproape identic cu o situație în care le este amenințată viața, deci prin activarea
instinctului de conservare. Un om aflat în pericol de moarte face orice pentru a-și salva pielea: minte pe alții, se minte pe el însuși, se folosește de orice mijloc care l-ar putea sustrage pericolului iminent.
După părerea mea, discuția cu AZ7&alți rătăciți de turmă a arătat limpede că ortodoxia are răspunsuri puternice la provocările venite dinspre "cioburile rezultate în urma exploziei ereziei protestante". Ba mai mult, ponciful cu largă circulație în mediul neoprotestant mai ales, cum că ortodocșii ar alcătui o masă de credincioși incultă teologic, s-a demontat cu prisosință în conținutul acestor dezbateri. În realitate, ortodocșii au demonstrat că au resurse inepuizabile de cultură, inteligență și intuiție inspirată, în pofida unor diferențe evidente de accent și de asumare a credinței.
Mulțumesc pentru conferința domnului Pleșu. O știam dar am reascultat-o cu mare bucurie și luare-aminte.
Sper să nu te fi supărat prea tare pentru o observație puțin riscată și (cam prea) exaltată făcută într-un alt context!