Despre viclenia sectantilor

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Mihai, esti un gentleman, dar chiar nu e cazul sa te iei de Grasu, chiar si asa “subtil”.
Problema incompatibilitatii acestui dialog ( nu a continutului) e la mine. Ar fi trebuit sa ma opresc de mult din acest invartit inutil in cerc, pt. ca efectiv e un dialog al surzilor, cu postari ce curg mereu pe apa sabathului.

Daca am intrat pana acum in vreo discutie, aparent ireconciliabila, e pt. ca nu am considerat ca dialogul trebuie sa produca neaparat un castigator, ci ca vrea sa ajunga la un castig. Adica o perspectiva cat mai larga. Una e sa privesti peisajul Scripturii pe gaura cheii si alta e sa deschizi larg portile, sa sesizezi nuante de adancime niciodata epuizabile.

O discutie care revine ciclic la punctul de pornire, e efectiv pierdere de vreme, joc de ping-pong intre o nuca si un perete.

Speram naiv totusi, ca doar dialogul dintre specii diferite, dintre o vulpe si un pinguin de ex., e o utopie, vorba lui Plesu, dar e crystal clear ca opiniile unui neadventist si ale unui az7 sunt irevocabil, ireductibile.

Din orice unghi s-ar porni discutia, fie scripturistic, fie metafizic, fie lingvistic, fie pur si simplu, pragmatic, un az7 e setat aprioric sa conteste, sa repete somnambulic refrenul invatat. In a nutshell – as numi asta comportament de flasneta, repetat ad nauseam. Si ei vor replica identic despre noi.

Repet, problema e a mea. Cine m-a pus sa dau raspunsuri cuiva care nu are intrebari launtrice? Nimeni. Cine m-a pus sa spun altora de ce in ortodoxie e asa si nu altfel, de vreme ce au lipit deja eticheta neagra pe ortodoxie? Nimeni.
Poate imi recomanzi tu vreun leac de ameliorat natangia si naivitatea imbecila. Un tratament pe termen lung, ca deh, maladie grea mai am !

Ca tot veni vorba de Plesu, de dialoguri incompatibile, iti trimit anticipat in schimbul leacului cerut, o conferinta audio de exceptie despre "Analitica receptivitatii in pildele lui Iisus”. Poate ai auzit-o deja, dar merita meditat la ea. Asta mie mi-o zic, mai mult. Daca inca n-ai auzit-o, you’ll love it!

http://mariuscruceru.ro/2011/01/04/a...lele-lui-isus/

Scuze ca nu ti-am mai raspuns la pm. Mersi

Dragă Delia, abia acum observ acest text care-mi este dedicat, intercalat între altele adresate unor persoane cu care polemizezi, semn că în subconştientul tău mă asimilezi unei categorii cu care eşti în dezacord (glumesc !!!)

Ieşirile mele "cavalereşti" din ultima vreme, în afară de faptul că m-au pus într-o lumină proastă, sunt semne ale apusului unei perioade a vieţii care nici măcar n-a apucat să se manifeste. În termeni de "logistică" evanghelică pot vorbi despre un talant investit prost, irosit în orizontul posibilului.
Dialogul de pe acest topic l-aş putea numi, fără riscul de a greşi foarte tare, un ansamblu de monologuri circulare, din care cititorul dispus să-şi asume "asceza" parcurgerii lui integrale, va afla că oricâte eforturi ar face cineva în a demonstra adevărul teoretic al credinţei sale, nu poate penetra ceea ce Yannaras numeşte ingenios "credinţa tip turn de fildeş a siguranţei personocentrice ". E foarte clar că heterodocşii au un sentiment de siguranţă în interiorul unei ideologii religioase capabilă să ofere răspunsuri acceptabile la întrebări decisive ale existenţei, plus o psihologie (auto)indusă suficient de bine instalată pentru a servi ca fundal unei vieţi echilibrate şi împlinite. Dacă încerci să-i scoţi din acest adăpost ideologic, reacţionează într-un mod aproape identic cu o situaţie în care le este ameninţată viaţa, deci prin activarea instinctului de conservare. Un om aflat în pericol de moarte face orice pentru a-şi salva pielea: minte pe alţii, se minte pe el însuşi, se foloseşte de orice mijloc care l-ar putea sustrage pericolului iminent.
După părerea mea, discuţia cu AZ7&alţi rătăciţi de turmă a arătat limpede că ortodoxia are răspunsuri puternice la provocările venite dinspre "cioburile rezultate în urma exploziei ereziei protestante". Ba mai mult, ponciful cu largă circulaţie în mediul neoprotestant mai ales, cum că ortodocşii ar alcătui o masă de credincioşi incultă teologic, s-a demontat cu prisosinţă în conţinutul acestor dezbateri. În realitate, ortodocşii au demonstrat că au resurse inepuizabile de cultură, inteligenţă şi intuiţie inspirată, în pofida unor diferenţe evidente de accent şi de asumare a credinţei.

Mulţumesc pentru conferinţa domnului Pleşu. O ştiam dar am reascultat-o cu mare bucurie şi luare-aminte.
Sper să nu te fi supărat prea tare pentru o observaţie puţin riscată şi (cam prea) exaltată făcută într-un alt context!