Citat:
În prealabil postat de laurastifter
În opinia mea, deși n-am studii în domeniul juridic, cred că un criteriu corect ar fi gradul în care o anumită faptă îi poate afecta pe ceilalți membrii ai societății. De exemplu, vrăjitoria sau ereziile îi pot afecta pe ceilalți extrem de grav (chiar îi pot îndepărta de Dumnezeu), doar dacă ei se lasă înșelați de către manipulatorii eretici sau vrăjitori. Cei care-și păstrează credința în Hristos și nu acceptă ideile și practicile incompatibile cu învățătura creștină, sunt în siguranță din punct de vedere spiritual, căci nimeni nu le poate distruge credința împotriva voinței lor. În schimb, crimele, furtul, violurile și alte fapte condamnate prin legile statului îi afectează pe cei nevinovați, fără ca victimele să aibă posibilitatea de a se apăra. De aceea, consider că ideile și practicile necreștine trebuie judecate doar de către Domnul nostru Iisus Hristos, misiunea noastră fiind aceea de a mărturisi - prin cuvinte și prin exemplul personal - credința noastră creștină, religia adevărului și a iubirii, rugându-ne pentru cei care au căzut victime acelor ispite. Ce să-i facem unui ateu care spune blasfemii în public și chiar scrie cărți pseudoștiințfice împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, născocind despre El teorii care nici nu pot fi menționate pe un forum creștin? Ce să le facem? Desigur că, auzind acele idei mincinoase și strigătoare la cer, ne revoltăm în sufletele noastre, ne întristăm și ne-am dori, poate, ca acele cărți să fie puțin... date pe mâna Inchiziției și puse la index. :) Totuși, niciodată un creștin adevărat nu ar dori ca acel nefericit autor al teoriei anticreștine să fie... ars de viu în piața publică! Și criteriul acesta ar fi, în opinia mea neavizată d. p. d. v. juridic: ereticul sau ateul nu-i poate afecta pe ceilalți, decât în măsura în care ei acceptă să conlucreze cu el și să adere la ideile respective, bine știind că sunt contrare învățăturii lui Hristos. Dacă noi ne putem apăra singuri de erezii și de necredință, ar trebui să-I mulțumim lui Dumnezeu și să încercăm ca, prin arma cuvântului, a argumentelor, să-i câștigăm pentru Hristos pe cei rătăciți.
Cu toate acestea, criteriile de judecată ale lui Hristos (deci și ale Bisericii Sale) sunt total diferite de cele omenești. El judecă lumea cu dragoste, fiind Izvorul iubirii și al vieții veșnice. El ne-a asigurat, în dragostea Sa infinită, că n-a venit în lume să judece lumea, ci ca să o mântuiască (Ioan3, 17). De aceea, cred că decizia Bisericii dvs. de a desființa până la urmă Inchiziția a fost foarte corectă și conformă spiritului evanghelic. :) :)
|
Vezi, aici ai intrat în jocul latinilor. Ereziile sunt niște lucruri care țin de problematica Bisericii lui Hristos. Ceea ce ele pun în pericol este credința cea adevărată a Bisericii, iar nu pe membri societății în întregimea lor luați așa în general. Latinii tocmai pe asta merg, cel puțin aici pe forum, după cum se vede, pe ideea că apologia publică a ereziei ar fi o infracțiune de drept public, chiar penal, și asta pentru că ei văd inchiziția ca pe o poliție publică a gândirii, nu doar ca pe o "poliție" interioară a Bisericii. Ei pretind să își extindă judecata bisericească asupra întregii societăți, indiferent dacă alți cetățeni sunt sau nu de aceeași credință religioasă strict cu a lor, indiferent dacă alți cetățeni sunt sau nu convertiți la credința bisericii lor. Ei pretind că apologia publică a unei erezii, sau răspândirea unei erezii are un potențial dstructiv asupra aproapelui, indiferent dacă acest aproape este sau nu creștin catolic convertit. Eroarea lor și falsa lor pretenție se poate vedea imediat prin simpla logică: dacă ereticii sunt stabiliți ca eretici, atunci se dau comunicate ale Bisericii pentru excomunicarea acelora și a ruperii legăturii oricărei parohii sau comunități cu acei eretici; asta ar însemna evitarea potențialului distructiv asupra mântuirii celor care sunt deja în Biserică, deja deci botezați și mântuiți. Ori în afara Bisericii, cum ar putea ereticii să pună în pericol mântuirea unor oameni care nu sunt mântuiți, care nu au primit propriu-zis mântuirea în Hristos ? Frauda logică este evidentă. Și până la urmă toată așa-zisa lor grijă pentru "aproapele" nu este cu adevărat o grijă reală pentru mântuire, ci o grijă pentru stăpânirea aproapelui, pentru dominația politico-religioasă asupra lui, pentru câștigarea, extinderea și păstrarea perpetuă a acestei dominații asupra sufletelor oamenilor. Ai văzut cât sunt ei de satisfăcuți cu retractările publice, oricât de formaliste și de nesincere ar fi; este vorba despre dominația asupra spațiului public, și nu despre mântuirea veritabilă în Hristos, așa cum au mai subliniat și alți interlocutori, ortodocși sau nu, pe acest subiect. Că poate da sfaturi nu contrazice nimeni, dar una este să te sfătuiască ce este bine și alta este să pună poliția pe urmele tale.
|