[Savonarola]

În prealabil postat de laurastifter

În opinia mea, deşi n-am studii în domeniul juridic, cred că un criteriu corect ar fi gradul în care o anumită faptă îi poate afecta pe ceilalţi membrii ai societăţii. De exemplu, vrăjitoria sau ereziile îi pot afecta pe ceilalţi extrem de grav (chiar îi pot îndepărta de Dumnezeu), doar dacă ei se lasă înşelaţi de către manipulatorii eretici sau vrăjitori. Cei care-şi păstrează credinţa în Hristos şi nu acceptă ideile şi practicile incompatibile cu învăţătura creştină, sunt în siguranţă din punct de vedere spiritual, căci nimeni nu le poate distruge credinţa împotriva voinţei lor. În schimb, crimele, furtul, violurile şi alte fapte condamnate prin legile statului îi afectează pe cei nevinovaţi, fără ca victimele să aibă posibilitatea de a se apăra. De aceea, consider că ideile şi practicile necreştine trebuie judecate doar de către Domnul nostru Iisus Hristos, misiunea noastră fiind aceea de a mărturisi - prin cuvinte şi prin exemplul personal - credinţa noastră creştină, religia adevărului şi a iubirii, rugându-ne pentru cei care au căzut victime acelor ispite. Ce să-i facem unui ateu care spune blasfemii în public şi chiar scrie cărţi pseudoştiinţfice împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, născocind despre El teorii care nici nu pot fi menţionate pe un forum creştin? Ce să le facem? Desigur că, auzind acele idei mincinoase şi strigătoare la cer, ne revoltăm în sufletele noastre, ne întristăm şi ne-am dori, poate, ca acele cărţi să fie puţin... date pe mâna Inchiziţiei şi puse la index. :) Totuşi, niciodată un creştin adevărat nu ar dori ca acel nefericit autor al teoriei anticreştine să fie... ars de viu în piaţa publică! Şi criteriul acesta ar fi, în opinia mea neavizată d. p. d. v. juridic: ereticul sau ateul nu-i poate afecta pe ceilalţi, decât în măsura în care ei acceptă să conlucreze cu el şi să adere la ideile respective, bine ştiind că sunt contrare învăţăturii lui Hristos. Dacă noi ne putem apăra singuri de erezii şi de necredinţă, ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu şi să încercăm ca, prin arma cuvântului, a argumentelor, să-i câştigăm pentru Hristos pe cei rătăciţi.

Cu toate acestea, criteriile de judecată ale lui Hristos (deci şi ale Bisericii Sale) sunt total diferite de cele omeneşti. El judecă lumea cu dragoste, fiind Izvorul iubirii şi al vieţii veşnice. El ne-a asigurat, în dragostea Sa infinită, că n-a venit în lume să judece lumea, ci ca să o mântuiască (Ioan3, 17). De aceea, cred că decizia Bisericii dvs. de a desfiinţa până la urmă Inchiziţia a fost foarte corectă şi conformă spiritului evanghelic. :) :)

Vezi, aici ai intrat în jocul latinilor. Ereziile sunt nişte lucruri care ţin de problematica Bisericii lui Hristos. Ceea ce ele pun în pericol este credinţa cea adevărată a Bisericii, iar nu pe membri societăţii în întregimea lor luaţi aşa în general. Latinii tocmai pe asta merg, cel puţin aici pe forum, după cum se vede, pe ideea că apologia publică a ereziei ar fi o infracţiune de drept public, chiar penal, şi asta pentru că ei văd inchiziţia ca pe o poliţie publică a gândirii, nu doar ca pe o "poliţie" interioară a Bisericii. Ei pretind să îşi extindă judecata bisericească asupra întregii societăţi, indiferent dacă alţi cetăţeni sunt sau nu de aceeaşi credinţă religioasă strict cu a lor, indiferent dacă alţi cetăţeni sunt sau nu convertiţi la credinţa bisericii lor. Ei pretind că apologia publică a unei erezii, sau răspândirea unei erezii are un potenţial dstructiv asupra aproapelui, indiferent dacă acest aproape este sau nu creştin catolic convertit. Eroarea lor şi falsa lor pretenţie se poate vedea imediat prin simpla logică: dacă ereticii sunt stabiliţi ca eretici, atunci se dau comunicate ale Bisericii pentru excomunicarea acelora şi a ruperii legăturii oricărei parohii sau comunităţi cu acei eretici; asta ar însemna evitarea potenţialului distructiv asupra mântuirii celor care sunt deja în Biserică, deja deci botezaţi şi mântuiţi. Ori în afara Bisericii, cum ar putea ereticii să pună în pericol mântuirea unor oameni care nu sunt mântuiţi, care nu au primit propriu-zis mântuirea în Hristos ? Frauda logică este evidentă. Şi până la urmă toată aşa-zisa lor grijă pentru "aproapele" nu este cu adevărat o grijă reală pentru mântuire, ci o grijă pentru stăpânirea aproapelui, pentru dominaţia politico-religioasă asupra lui, pentru câştigarea, extinderea şi păstrarea perpetuă a acestei dominaţii asupra sufletelor oamenilor. Ai văzut cât sunt ei de satisfăcuţi cu retractările publice, oricât de formaliste şi de nesincere ar fi; este vorba despre dominaţia asupra spaţiului public, şi nu despre mântuirea veritabilă în Hristos, aşa cum au mai subliniat şi alţi interlocutori, ortodocşi sau nu, pe acest subiect. Că poate da sfaturi nu contrazice nimeni, dar una este să te sfătuiască ce este bine şi alta este să pună poliţia pe urmele tale.