[laurastifter]

În prealabil postat de tigerAvalo9

MULTUMEEEEESC MULTTTT !


Am fost si batjocorit de unii colegi in generala,am fost si afectat de multe lucruri si alte chestii..si s-a ajuns la depresie,atac de panica si anxietate.Care aproape toate s-au vindecat..sau sunt in proces avansat sa zic asa de vindecare.
Pentru asta imi trebuie comunicare.Ceea ce eu nu am facut-o de la 14 ani.
Urasc rautatea oamenilor si mai ales a tineretului din ziua de azi.


Alinarile mele au fost Dumnezeu,rugaciunea,muzica si parintii si bunicii care mi-au fost alaturi si inca imi sunt.

NU STIU ce vreau sa ma fac dar stiu un singur lucru SIGUR:Vreau sa fiu un om bun care e apreciat pe merit pentru ajutorul dat altora.
Vreau sa nu mai cad in deznadejdea si sa nu mai vina la mine gandul ca sunt un nimic si un inutil(asta mai demult)

MULTUMESC MULT!

Şi eu am fost marginalizată de către colegii din gimnaziu. Dacă eşti curios, îţi pot povesti împrejurările în care am trecut prin acea experienţă destul de neplăcută. Dar n-am căzut în depresie, deşi mă întrista atitudinea lor. Am mers mai departe şi gata... Ce era să fac? În liceu, m-am înţeles bine cu toţi colegii, dar preocupările noastre erau foarte diferite. Abia aşteptam să merg la teologie şi să-ntâlnesc tineri credincioşi, capabili să-mi înţeleagă convingerile şi preocupările. Cu ajutorul lui Dumnezeu, de când am intrat la facultate, am cunoscut, aşa cum mă aşteptam, tineri minunaţi, plini de credinţă, cu dorinţa sinceră de a-I sluji Domnului nostru Iisus Hristos.
Nu merită să faci depresie doar pentru că ţi se pare mai greu să te integrezi într-un anumit colectiv, crede-mă. Nu-ţi vorbesc din cărţi, ci din proprie experienţă. Vei întâlni tineri credincioşi şi buni, care te vor înţelege şi-ţi vor deveni prieteni adevăraţi. Dumnezeu are grijă ca noi, credincioşii Săi, să ne cunoaştem şi să fim împreună. :)
Şi chiar dacă - să presupunem prin absurd - niciodată nu vei avea prieteni şi vei trăi întreaga viaţă izolat şi discriminat de către cei din jurul tău, tu Îl ai pe Dumnezeu şi-i ai pe cei dragi din familia ta. Bucură-te de Domnul şi de cei care te iubesc, căci fericirea există şi are drept cauză nădejdea înflăcărată în Dumnezeu.

Dumnezeu să-ţi umple inima de bucurie şi de har!

P. S. Îmi cer scuze pentru greşeala tehnică din mesajul anterior... :)