Iertati-ma!CITITI VA ROG acest mesaj si aflati adevarul

[tigerAvalo9]

MULTUMEEEEESC MULTTTT !


Am fost si batjocorit de unii colegi in generala,am fost si afectat de multe lucruri si alte chestii..si s-a ajuns la depresie,atac de panica si anxietate.Care aproape toate s-au vindecat..sau sunt in proces avansat sa zic asa de vindecare.
Pentru asta imi trebuie comunicare.Ceea ce eu nu am facut-o de la 14 ani.
Urasc rautatea oamenilor si mai ales a tineretului din ziua de azi.


Alinarile mele au fost Dumnezeu,rugaciunea,muzica si parintii si bunicii care mi-au fost alaturi si inca imi sunt.

NU STIU ce vreau sa ma fac dar stiu un singur lucru SIGUR:Vreau sa fiu un om bun care e apreciat pe merit pentru ajutorul dat altora.
Vreau sa nu mai cad in deznadejdea si sa nu mai vina la mine gandul ca sunt un nimic si un inutil(asta mai demult)

MULTUMESC MULT!

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de tigerAvalo9

NU STIU ce vreau sa ma fac dar stiu un singur lucru SIGUR:Vreau sa fiu un om bun care e apreciat pe merit pentru ajutorul dat altora.

Draga, Alin, trebuie sa te pregatesti pentru suferinta daca alegi calea cea sfanta a Domnului. Sa traiesti cu ea, sa te intaresti cu ea.

"apreciat pe merit pentru ajutorul dat altora" vei fi doar in fata Domnului, dar niciodata in lume. Tu fa bine si taci, si nici recompensa sa nu astepti. "Sa nu stie stanga ce face dreapta." Cum sa fii apreciat, cand faptele bune trebuie sa le facem doar in fata Domnului, nu in fata oamenilor?

Domnul sa te intareasca !!!!

În prealabil postat de tigerAvalo9

MULTUMEEEEESC MULTTTT !


Am fost si batjocorit de unii colegi in generala,am fost si afectat de multe lucruri si alte chestii..si s-a ajuns la depresie,atac de panica si anxietate.Care aproape toate s-au vindecat..sau sunt in proces avansat sa zic asa de vindecare.
Pentru asta imi trebuie comunicare.Ceea ce eu nu am facut-o de la 14 ani.
Urasc rautatea oamenilor si mai ales a tineretului din ziua de azi.


Alinarile mele au fost Dumnezeu,rugaciunea,muzica si parintii si bunicii care mi-au fost alaturi si inca imi sunt.

NU STIU ce vreau sa ma fac dar stiu un singur lucru SIGUR:Vreau sa fiu un om bun care e apreciat pe merit pentru ajutorul dat altora.
Vreau sa nu mai cad in deznadejdea si sa nu mai vina la mine gandul ca sunt un nimic si un inutil(asta mai demult)

MULTUMESC MULT!

Fratele meu in Hristos, de o varsta mai tanara,
Stai linistit. Esti prea sensibil in unele priivinte, poate. Iti trebuie o doza de oarecare duritate, de oarece "nesimtire balcanica" (in sensul ei bun, in doze sa zicem homeopate). Daca cineva zice ca esti inutil, poti sa ii zici, functie de imprejurari, fie sa demonstreze el/ea ca propria sa persoana nu e cea inutila, pe principuil "cine zice, ala e!", fie il/o injuri romaneste, cu sete, fie ignori si te lupti cu tine mai deaprte, perfectionandu-te si trecand mental persoana pe lista prostilor care au nevoie de mila.
NU esti inutil. Doar Ala din Adanc e inutil, dar si chiar pentru asa ceva se gaseste loc in planul de mantuire al lui Dumnezeu, cum zice Scriptura.
Esti o tanara mladita a Binelui. Fie ca Viata sa te intareasca si sa te umple de seva Sa cea sfanta!
Dumnezeu sa te ajute!

[laurastifter]

În prealabil postat de tigerAvalo9

MULTUMEEEEESC MULTTTT !


Am fost si batjocorit de unii colegi in generala,am fost si afectat de multe lucruri si alte chestii..si s-a ajuns la depresie,atac de panica si anxietate.Care aproape toate s-au vindecat..sau sunt in proces avansat sa zic asa de vindecare.
Pentru asta imi trebuie comunicare.Ceea ce eu nu am facut-o de la 14 ani.
Urasc rautatea oamenilor si mai ales a tineretului din ziua de azi.


Alinarile mele au fost Dumnezeu,rugaciunea,muzica si parintii si bunicii care mi-au fost alaturi si inca imi sunt.

NU STIU ce vreau sa ma fac dar stiu un singur lucru SIGUR:Vreau sa fiu un om bun care e apreciat pe merit pentru ajutorul dat altora.
Vreau sa nu mai cad in deznadejdea si sa nu mai vina la mine gandul ca sunt un nimic si un inutil(asta mai demult)

MULTUMESC MULT!

Şi eu am fost marginalizată de către colegii din gimnaziu. Dacă eşti curios, îţi pot povesti împrejurările în care am trecut prin acea experienţă destul de neplăcută. Dar n-am căzut în depresie, deşi mă întrista atitudinea lor. Am mers mai departe şi gata... Ce era să fac? În liceu, m-am înţeles bine cu toţi colegii, dar preocupările noastre erau foarte diferite. Abia aşteptam să merg la teologie şi să-ntâlnesc tineri credincioşi, capabili să-mi înţeleagă convingerile şi preocupările. Cu ajutorul lui Dumnezeu, de când am intrat la facultate, am cunoscut, aşa cum mă aşteptam, tineri minunaţi, plini de credinţă, cu dorinţa sinceră de a-I sluji Domnului nostru Iisus Hristos.
Nu merită să faci depresie doar pentru că ţi se pare mai greu să te integrezi într-un anumit colectiv, crede-mă. Nu-ţi vorbesc din cărţi, ci din proprie experienţă. Vei întâlni tineri credincioşi şi buni, care te vor înţelege şi-ţi vor deveni prieteni adevăraţi. Dumnezeu are grijă ca noi, credincioşii Săi, să ne cunoaştem şi să fim împreună. :)
Şi chiar dacă - să presupunem prin absurd - niciodată nu vei avea prieteni şi vei trăi întreaga viaţă izolat şi discriminat de către cei din jurul tău, tu Îl ai pe Dumnezeu şi-i ai pe cei dragi din familia ta. Bucură-te de Domnul şi de cei care te iubesc, căci fericirea există şi are drept cauză nădejdea înflăcărată în Dumnezeu.

Dumnezeu să-ţi umple inima de bucurie şi de har!

P. S. Îmi cer scuze pentru greşeala tehnică din mesajul anterior... :)

[fallen]

Eu am impresia (poate sunt paranoica) ca oamenii de langa mine nu m-au acceptat nciodata asa cum sunt si au vrut mereu sa ma schimb ca sa ma pot integra intrei ei, eventual sa ma schimb in ceva care le-ar servi lor interesele mai bine.