Citat:
În prealabil postat de MariS_
Eu nu am nici o problema in ati spune, draga Adriana, ca ai facut o cautare buna si sincera. Insa, inca nu 100% convingatoare, adica mai trebuie sa concorde si cu ceea ce spune Ioan. De fapt, draga Adriana, ai doar doua versiuni, cea a lui Ioan, care a fost de fata la eveniment si cea a lui Matei, care si el a fost prezent la Cina. Marcu si Luca s-au inspirat dupa Matei atunci cand au scris Evangheliile lor, stiut fiind ca Matei a scris prima oara o versiune in aramaica, cea care s-a pierdut. Deci e normal ca cei trei evanghelisti, numiti si sinoptici, sa dea aceeasi versiune cu privire la Cina. Din versiunea lui Matei rezulta ceea ce tocmai ai postat, ca au mancat pastile si inca la vreme, dar din versiunea lui Ioan rezulta altceva. Sigur, acum tu ai o interpretare care incearca sa netezeasca diferentele, cea prin care spui ca, de fapt, Ioan cand se refera la ajunul pastelui ca zi a osandirii Mantuitorului el nu vorbeste de Paste, ci de Sabat. E o ipoteza, dar inca neconfirmata. In concluzie, dupa parerea mea, chiar daca cercetatorii Bibliei ajung la solutia ca varianta corecta e cea relatata de Matei, datele problemei, adica Euharistia cu paine dospita, nu cred ca se schimba. Si argumentez acum de ce. Tocmai pentru ca ea a fost instituita (Euharistia cu paine dospita) de insisi apostolii. Ei au stiut bine ce au mancat atunci la Cina si totusi au instituit Euharistia cu paine dospita. Intrebare intrebatoare: de ce? Cred ca raspunsul e deosebit de simplu: pentru ca Euharistia se lua in fiecare zi pe atunci, in biserica primara, pe cand azimele, la evrei, se consumau doar pe timpul praznicului pascal. Deci pentru a nu-i obliga pe evrei sa gateasca azime in fiecare zi, s-a recurs la paine dospita. Si eu cred ca au procedat cum nu se poate mai intelept. Iar noi, acuma, n-ar trebui sa ne mai impiedicam de "materia" Euharistiei, ci sa lasam asa cum au instituit apostolii. Nu spun ca tu, draga Adriana, esti cea care se impiedica pentru ca am citit in multe postari ca nu o faci, dar mai sunt si din cei care se impiedica. Toate cele bune, draga Adriana.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Despre Marcu am citit ca era interpret pentru Petru la Roma (Papias), si Evanghelia a scris-o la Roma dupa moartea lui Petru dupa unele surse sau cat inca Petru mai era in viata dupa alte surse. (Deci mai probabil ca de la Petru stia cele scrise). Evangheliile lui Matei si Luca au fost scrise mai tarziu. Si se pare ca aceasta Evanghelie a lui Marcu a fost scrisa pentru non-evreii din afara Palestinei. Si se pare ca a fost si insotitor a lui Pavel si Barnabas (Faptele apostolilor 12:25, 13:5-13, 15.37-39, Coloseni 4:10)
Tot ce scriu aici este din cuvantul introductiv la Evanghelii din Biblia TOB 2010.
Evanghelia lui Luca incepe cu o dedicatie catre Teofil la fel ca si faptele apostolilor, iar in acestea din urma se precizeaza faptul ca "cuvantul cel dintai" sau "prima carte" dupa traducerea altora a fost deja dedicata vietii lui Iisus, deci a fost vorba de o Evanghelue aceasta carte dintai. Iar specialistii spun ca de fapt este o singura opera in doua parti scrisa de acelasi autor: aceeasi limba, aceeasi gandire si continuitate perfecta intre cele doua. Iar autorul se prezinta ca un cronicar care s-a informat in amanuntit inainte de a expune in ordine evenimentele. Este adevarat ca foloseste materiale care sunt comune pentru Matei si Marc, dar si parti care ii sunt proprii. Evanghelia pare a se adresa crestinilor de cultura greceasca de aceea insista asupra geografiei Palestinei (4:31, 8:26, 23:51) si a obiceiurilor
evreiesti (2:23-24, 22, 17).(nu am inteles la ce referinta au facut trimitere cand au scris 22,17). Autorul insusi pare sa provina din lumea elena 5.19, 6:48-49, 9.12).
Despre Evanghelia lui Ioan scrie printre altele: ne frapeaza in primul rand diferentele geografice si cronologice fata de celelalte Evanghelii: in timp ce sinopticii evoca o lunga perioada in Galilea urmata de un mars mai mult sau mai putin lung spre Iudeea si o scurta sedere la Ierusalim care se termina cu Calvarul, Ioan repartizeaza discursul sau pe o perioada lunga mentionand trei sarbatori de Pasti si diferite popasuri la Ierusalim. (eu nu observasem treaba asta, imi va prinde bine sa fac Facultatea de Teologie :)) ). Nu pot reda aici tot ce scrie la fiecare Evanghelie dar uitati aici o fraza interesanta: Ioan este singular prin alegerea si originalitatea materialelor folosite. Evoca anumite aspecte ce apar si la altii (si aici sunt multe exemple), dar
anumite aspecte ale traditiei sunt absente ca de exemplu tentatia in desert, schimbarea la fata,
ritualul de instituire a Euharistiei la ultima Cina , vegherea in Ghetsimani (aluzie in 18:1,11), infatisarea in fata Sinedriului de-abia este mentionata, si limbajul lui este diferit: nu mai invita la convertire in vederea Imparatiei Cerurilor, ci prefera sa vorbeasca de viata eterna acordata celor care cred in Iisus care vine de la Dumnezeu. Si scrie mult mai multe, nu pot reda totul.
Revenind, remarca luarii Euharistiei in fiecare zi de crestini si deci mai propabil cu paine este foarta buna in sensul ca la primii crestini se lua dupa Agape, deci cu paine. Nu cred ca a stat nimeni sa explice reteta painii dospite si nedospite evreiesti asa cum nici la noi nu se face dupa reteta greceasca care este o paine speciala Euharistica dar nu mai imi amintesc prin ce este speciala, trebuie sa intreb din nou. Cred ca este mai densa si nu prea crescuta, dar nu bag mana in foc. Intr-adevar eu nu ma cramponez daca-i paine sau azimi, ci altii se cramponeaza si considera erezie (ortodocsii) si indepartare de casa (catolicii) cand de fapt nu-i nici una si nici alta :)