[ALEXANDRU ANASTASIU]

Dragul meu în această postare mă faci foarte fericit!!! Nu mai eşti calvin!!! Aş putea spune că eşti aproape Ortodox. Dar nu o pot face deplin căci îşi lipseşte nădejdea cea adevărată, înţelegerea vieţii în Hristos (radical diferită de cea de pe pământ) şi deci şi a iubirii Lui şi înţelegerea adevărată a libertăţii umane şi deci a Sfintei Cruci. Dar mai ales, îţi lipsesc Sfintele Taine.
Aici dragul meu scoţian vorbeşti în sfârşit ca un om. am putea pleca la o discuţie reală de aici, lăsând-o cea veche să plece cu pace pe la calvini.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Partea a-III-a

[font=Verdana]Cand mi-am dus baiatul mic la gradinita,

Ceea ce pomeneşti aici este o inocenţă a fericirii biologice căzute. De fapt lumea aceasta este un câmp înfricoşat de război în care inocenţa este una din capcane:


I.Cor.14:20. Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.



Adam şi Eva nu erau copii inocenţi ci oameni contemplativi în duh, care însă, crezând din naivitate, în vorbele şarpelui, şi-au pierdut cunoaşterea sufletească şi au căzut în cea trupească. De atunci naivitatea a devenit una din cursele foarte periculoase în războiul duhovnicesc. Nu le-a folosit la nimic naivitatea înjugată cu mândria, ce le-a lăsat naivitatea a fost că, necăzând prin ei înşişi precum Lucifer, se mai pot căi. Nu se pune problema războaielor religioase, de neam, de regiune dacă noi vom căpăta o minte matură hrănită cu minunatele învăţături ale Sfintelor Scripturi şi mai ales cu înfricoşatele Taine. Războaiele religioase, după cum vei vedea mai departe când vom descrie asasinatele lui Jean Calvin, au apărut nu prin pierderea inocenţei ci prin fanatizarea ei. Au crezut în prostia inocenţei lor, murdărite de mândrie, că pot sluji Dumnezeului iubire cu pumnalul şi tortura, prefăcându-şi patimile în dumnezeul cel mânios. Nimeni nu cere în Ortodoxie o bătălie cu ereticii ci doar o ferire de ei deoarece ei au toxine foarte periculoase, ale credinţei, ce duc la fanatism şi aduc acele războaie pe care tu le-ai descris şi de care şi tu ai fost ispitit puţin mai devreme. Parcă vedeam în tine idolul dumnezeului mânios. O credinţă fanatică duce la război iar nu asumarea unei credinţe drepte care te face ca un miel în mijlocul lupilor.
Conştiinţa să şti că se perverteşte mai întâi prin credinţă greşită şi apoi prin fapte. Nu poate satana să dea o învăţătură rea sau să facă pe om să facă o faptă rea dacă nu-l convinge mai întâi că e bună. De aceea păcatele minţii sunt cele ce pervertesc mai întâi: uitarea, neştiinţa, erezia împotrivirea la adevărul învederat pentru a-ţi dogmatisi păcatul şi altele.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Partea a-III-a[font=Verdana]Exista o legenda despre o pasara care canta o singura data in viata, mai dulce decat orice alta vietate de pe fata pamantului.

cum să zâmbească Dumnezeu când făptura Lui piere. Doar dacă este un dumnezeu sadic ca al calvinilor. El suferă că şi făptura piere din cauza păcatului nostru. Şi toată făptura suspină după mântuirea noastră.

Vezi noi ortodocşii avem legenda păsării Phoenix care, după ce se jertfeşte, arsă de tot, învie din propria cenuşă, zburând spre ţara cea fericită. De aceea noi credem că Sfânta Cruce nu a fost un asasinat sadic al lui Dumnezeu ca să-Şi satisfacă dreptatea şi o plată de răscumpărare în mâinile unui dumnezeu mânios. Nu asasinatul sadic al lui Hristos dă satisfacţie unui dumnezeu mânios ci Sfânta Cruce cea preafrumoasă este o jertfă a iubirii ce vede în Sfânta Cruce poarta către biruinţa asupra morţii noastre şi dobândirea în firea noastră a vieţii (mai presus de viaţa lui Adam fără de păcat) a vieţii înviate şi înălţate pe tronul lui Dumnezeu a întregii firi îndumnezeite în Hristos. Credem în triumfului învierii prin Sfânta Cruce asupra noastră iar nu în satisfacerea melodioasă a unui dumnezeu rănit din cauza mândriei lui. Pasărea noastră Pheonix se jertfeşte aşadar pentru înviere iar nu se jertfeşte ca pasărea spin, în deşert, doar pentru a forţa un dumnezeu mânios să zâmbească, am putea spune sadic şi pilindu-şi unghiile. Chiar nu vezi ce lipsită de sensibilitate şi nădejde este istorioara ta? De aceea viziunea voastră este deznădăjduită supusă unui dumnezeu mânios, iar a noastră, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur este aşa:
„Când îl văd pe Hristos răstignit, eu văd pe Împăratul Slavei.”


Pe de altă parte regulile nu ucid (dacă nu sunt calvine, mânioase), ci dau o deplină libertate:

Ioan 8:31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
Ioan 8:32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.

Vezi aşadar că numai în Cuvântul lui Hristos avem deplina libertate? Şi aceasta nu e numai o regulă ci chiar o poruncă:

Ioan 13:34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
Ioan 13:35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii

Ioan 13:34. Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.
Ioan 13:35. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii

Aşadar nu se poate viaţă în Hristos fără reguli ba mai puternic, porunci.

Aceasta este autentica viaţă în Hristos după această regulă adevărul în iubire. După cum spunea Părintele Prof. Constantin Galeriu: „Adevărul fără iubire ucide. Iubirea fără adevăr este o slabă vibraţie sentimentală.”


Pe copil inocenţa nu l-ar fi putut salva de la cancer dar Sfântul Maslu da. Sunt nenumărate cazuri şi de copii şi de oameni mari care numai inocenţi nu erau.



Nu putem fi cu Hristos dacă nu-L mâncăm:



Ioan 6:53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Ioan 6:54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Ioan 6:55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Ioan 6:56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.





Cum poţi tu să fi cu Hristos dacă nu-I mănânci trupul şi nu-I bei sângele. Ar însemna că El este un mincinos în cele spuse mai sus, că ar putea să trăiască cineva în Hristos, fără de Hristos. Cum să fi cu Hristos fără să te împărtăşeşti? Să nu fie! Cum să scapi de moarte şi să nu fi speriat de ea dacă nu ai Viaţa - Hristos în tine?


Karl Barth spunea, dar nu înţelegea, filozofa, dar deznădăjduia. Vedea dragostea lui Hristos dar nu înţelegea libertatea Lui când a luat asupra Sa şi neputinţele şi păcatele noastre. Nu înţelegea nici vinovăţia omului care nu este o declaraţie de război a unui dumnezeu mânios ci o stare de mutilare a firii.
Dragul meu lasă învăţăturile deşarte şi putrede care nu te pot hrăni sufleteşti şi vino la Ortodoxie. Aici vei găsi sensul existenţei tale. Sursele tale sunt fade şi întunecate, nelămurite. De, ca-n filme. Iar credinţa ta şovăie între calvinismul cel fanatic prin dogme mânioase şi ecumenismul cel mlăştinos, total adogmatic, total imoral. Numai în Ortodoxie poţi găsi echilibrul dogmelor în iubire.