Lupta cea duhovniceasca se poarta intotdeauna pe ogorul sufletului, si nu se duce de unul singur, ci in Biserica, calauzit de duhovnic. Este nevoie ca raul sa fie taiat nu doar la suprafata, ci din radacina, altfel spus, din sufletul nostru.
Dar, in acelasi timp, trebuie sadite semintele virtutilor, pentru ca raul, odata taiat, sa nu lase in urma sa un pamant steril, lipsit de viata. Nu-i de ajuns sa taiem, trebuie sa si punem in loc virtutile (semnitele faptelor bune), pentru a putea aduce roade bineplacute Domnului.
In toata aceasta lupta, trebuie sa constientizam ca orice pornire rautacioasa impotriva aproapelui este o pornire impotriva lui Hristos si, nu in ultimul rand, o pornire chiar impotriva noastra (ne facem singuri rau).
|