Cum pot taia pornirile rautacioase impotriva aproapelui ?

[Marius22]

Lupta cea duhovniceasca se poarta intotdeauna pe ogorul sufletului, si nu se duce de unul singur, ci in Biserica, calauzit de duhovnic. Este nevoie ca raul sa fie taiat nu doar la suprafata, ci din radacina, altfel spus, din sufletul nostru.

Dar, in acelasi timp, trebuie sadite semintele virtutilor, pentru ca raul, odata taiat, sa nu lase in urma sa un pamant steril, lipsit de viata. Nu-i de ajuns sa taiem, trebuie sa si punem in loc virtutile (semnitele faptelor bune), pentru a putea aduce roade bineplacute Domnului.

In toata aceasta lupta, trebuie sa constientizam ca orice pornire rautacioasa impotriva aproapelui este o pornire impotriva lui Hristos si, nu in ultimul rand, o pornire chiar impotriva noastra (ne facem singuri rau).

Teoria ca teoria, dar cand trecem la practica e... dezastru.
Marturisesc ca in astfel de situatie m-am aflat si eu multa vreme si am constatat ca foarte multi de pe forum (desi nu vor sa recunoasca in ruptul capului, ei considerandu-se detinatorii Asevarului Absolut) au aceeasi problema.
Dar eu nu de porniri rautacioase vorbesc ci de faptul ca, daca cineva mi-a facut in repetate randuri mie sau altora o nedreptate, desi incercam in sufletul meu sa iert si sa uit, totusi tulburarea revenea fara sa vreau si multa vreme m-am luptat cu rabdarea si stapanirea de sine. Parca nici nu mai vedeam faptele lui bune, iar pe cele rele i le puneam sub lupa. Intre timp, cred eu ca psalmii si catismele au facut adevarate minuni fiindca incet-incet am observat nu doar ca nu-mi mai pasa daca mai sunt aluzii rautacioase la adresa mea, dar simt cu toata inima ca merita sa-l inteleg si sa ma rog pentru el ca sa ajunga intr-o zi sa cunoasca lucrarea raului si sa se fereasca de ea. In acelasi timp, fac cum pot sa-mi mai cer inca o data iertare pentru tot raul pricinuit vreodata, cu sau fara voie, fiind constient ca daca as fi fost mai atent, acea persoana nu ajungea sa ma urasca sau sa fie rautacioasa cu mine.
Ca atare, chiar daca ne spovedim regulat (spovedind astfel si pacatul rautatii), chiar daca ne si impartasim cu Sfintele Taine, fara multa rugaciune si smerenie, nu reusim sa scapam, nu neaparat de porniri rautacioase, ci de orice alta lucrare diavoleasca prin care vrajmasul ne inseala ca sa nu ne mantuim. De altfel, noi nici nu vrem sa intelegem ca pana si rautatile altora care se abat asupra noastra ne sunt trimise pentru a ne smeri si a ne intari in credinta. De cele mai multe ori acest examen il pierdem toata viata fiindca suntem orgoliosi si nu permitem nimanui sa "faca pipi" in cararea noastra, cu atat mai putin sa ne scuipe in obraz, iar daca ne mai si palmuieste, ii luam rapid jugulara! Cati dintre noi intelegem sa iertam zilnic de saptezeci de ori cate sapte, fratelui nostru? Ori, daca ne obisnuim sa iertam si sa ne cerem neaparat iertare, chiar daca ni se pare ca nu noi am gresit, va asigur ca nici un gand rautacios la adresa fratelui nu ne va mai da tarcoale. Dumnezeu e in fiecare dintre noi, dar nu prea constientizam cat de inghesuit il tinem sechestrat cu gratiile putreziciunii noastre. Fara rugaciune nu ne putem rupe peste noapte de cele cu care ne-a legat uratorul de oameni. Oricat am vrea noi sa renuntam, nu reusim mai nimic fara smerenie si iubire de Dumnezeu, pe care o punem in fiecare dintre rugaciuni. Si dupa multa staruinta vom observa ca totul in jurul nostru e altfel, iar pacea din sufletul nostru n-am vrea s-o mai pierdem pentru nimic in lume! Pentru ca am inceput sa intelegem ca tot ce este inafara legilor lui Dumnezeu este risipa si zbucium.

[Soaree]

Asta se face cu grija atenta, clipa de clipa. Este foarte greu, dar niciun exercitiu nu ramane fara a crea o obisnuinta. Cand incepi sa vorbesti cu cineva, spune-ti in minte "el este aproapele meu! el este aproapele meu!" si roaga-te in acelasi timp sa-ti trimita Domnul gandul si cuvantul cel bun, ziditor.

Greu, dar nu imposibil.