Citat:
În prealabil postat de Savonarola
Eu sunt sigur că fac parte din BOR. Însă cred că sunt foarte mulți dintre "ortodocși" (așa-zișii "creștini" ortodocși) care chiar nu fac parte din Biserica Ortodoxă. Și sunt mulți. Și nu știu cine le-a făcut propovăduire, dacă le-a făcut, nu știu cine le-a făcut cateheză, dacă le-a făcut (mie spre exemplu nu mi-a făcut nici un preot din parohia mea cateheză, în afară de predicile de la slujbe, altfel nimic) și nu știu multe alte lucruri. Dar văd rezultatele dezastruoase. Prin urmare v-am mai spus o dată și vă repet, poate veți înțelege, încercați să săpați fântâna mai la adânc și să vă aplicați criteriile de discernământ acolo unde trebuie și cu cine trebuie!! Iar după ce terminați, dacă veți termina într-o viață (eu nu cred), atunci să veniți să vă luați de mine. Până atunci căutați răul mai de la rădăcină.
|
Cateheza e importanta dar cunostintele se pot dobandi si pe parcurs ,mergand la biserica ,purtand discutii cu crestini practicanti ,citind sf.Evanghelie dar si carti duhovnicesti
Scopul nostru ,al crestinilor este sa avem tot timpul gandul la Hristos ,cum spune la sf.Liturghie:
"Si viata noastra ,lui Hristos sa o dam"
Important este sa avem traire si asta depinde de fiecare ,deci nu putem sti ce e in sufletul fiecaruia ca sa judecam.
Si chiar daca am sti ,cred ca ar fi un impediment pt.mantuire.
Citat:
În prealabil postat de Savonarola
Oamenii aceia pe care i-ați văzut trebuiau să se toropească nu în Biserică, ci undeva prin afara, prin grădina Bisericii, acolo unde le și era locul de fapt și de drept. Iar acea parabolă de la evanghelia după Matei o interpretați și o utilizați greșit; cred că nici nu are rost să comentez. Interpretarea acelei parabole este tocmai de natură să susțină poziția pe care o am eu.
|
Omul e o persoana care se poate dezvolta din punct de vedere spiritual.
De aceea Dumnezeu ne adauga ani ca sa ne venim in fire ,cum a facut Fiul Risipitor.
Citat:
În prealabil postat de Savonarola
Bun. Să zicem că peste partea cu asprimea aș putea să mai trec, aș putea să mai fac concesii din acest punct de vedere. Este un defect al meu că judec prea aspru, dar mă mir că aceia pe care îi judec nu se uită la defectele lor și mai mari și se uită tot la mine și la asprimea mea în judecată. Ceva aici nu este clar. Nu înțeleg de ce unii nu se revoltă de propriile lor fapte, în schimb se revoltă că sunt luați la rost, și pe drept, de către alții.
|
Ar trebui sa va bucurati ca vi s-a atras atentia ,dar nu treceti cu vederea prea usor acest defect.
E foarte greu sa scapi de judecarea aproapelui ,care la multi este o patima.
Nu cred ca este cazul d-voastra ,dar nu trebuie neglijat acest aspect.
Chiar daca observatia vine din partea unor persoane care poate se fac vinovate de acelasi defect.
Doamne ajuta !