Minoritatea crestina ortodoxa romana

[Savonarola]

În prealabil postat de Mihailc

Savonarola, eşti sigur că faci parte din Biserica Ortodoxă? Că ce susţii d-ta mai sus e gândire sectară neoprotestantă combinată cu maximalism pietist paraeclezial şi ideologie catolică medievală.

Eu sunt sigur că fac parte din BOR. Însă cred că sunt foarte mulţi dintre "ortodocşi" (aşa-zişii "creştini" ortodocşi) care chiar nu fac parte din Biserica Ortodoxă. Şi sunt mulţi. Şi nu ştiu cine le-a făcut propovăduire, dacă le-a făcut, nu ştiu cine le-a făcut cateheză, dacă le-a făcut (mie spre exemplu nu mi-a făcut nici un preot din parohia mea cateheză, în afară de predicile de la slujbe, altfel nimic) şi nu ştiu multe alte lucruri. Dar văd rezultatele dezastruoase. Prin urmare v-am mai spus o dată şi vă repet, poate veţi înţelege, încercaţi să săpaţi fântâna mai la adânc şi să vă aplicaţi criteriile de discernământ acolo unde trebuie şi cu cine trebuie!! Iar după ce terminaţi, dacă veţi termina într-o viaţă (eu nu cred), atunci să veniţi să vă luaţi de mine. Până atunci căutaţi răul mai de la rădăcină.

Eu am văzut oameni care au toropit în Biserică zeci de ani până să-i atingă harul cu o forţă extraordinară, pe care n-am regăsit-o la pietiştii exclusivişti care confundă mântuirea cu practicarea unor figuri impuse (şi neînţelese) plus adeziunea strict mentală la un set de valori cu totul exterioare fiinţei lor.

Poţi să să te întorci cu faţa spre Împărăţie la 20 de ani, la 30 la 70 sau cu foarte puţin timp înaintea morţii. Biserica, ca o mamă care nu-şi abandonează pruncii pentru se îmbolnăvesc des sau asimilează mai greu educaţia părintească, aşteaptă cu răbdare plinirea vremii fiecăruia dintre fii săi, fără să se isterizeze că unii întârzie la cină, sau sunt prinşi în alte capcane ale vieţii acesteia.

Oamenii aceia pe care i-aţi văzut trebuiau să se toropească nu în Biserică, ci undeva prin afara, prin grădina Bisericii, acolo unde le şi era locul de fapt şi de drept. Iar acea parabolă de la evanghelia după Matei o interpretaţi şi o utilizaţi greşit; cred că nici nu are rost să comentez. Interpretarea acelei parabole este tocmai de natură să susţină poziţia pe care o am eu.

Ce faci tu Savonarola, seamănă perfect cu atitudinea slujbaşului cârtitor, doar că tu îţi anticipezi plata şi faci o mare greşeală. S-ar putea ca ăia pe care-i judeci tu cu atâta asprime şi fără vreo delegare din partea autorităţii ecleziale, să ţi-o ia înainte şi tu să rămâi pe dinafară cu toate meritele tale fariseice în braţe. (nu mai postez aici şi pilda vameşului şi a fariseului, mă gândesc că la nivelul tău superduhovnicesc ar trebui să-o cunoşti).

Bun. Să zicem că peste partea cu asprimea aş putea să mai trec, aş putea să mai fac concesii din acest punct de vedere. Este un defect al meu că judec prea aspru, dar mă mir că aceia pe care îi judec nu se uită la defectele lor şi mai mari şi se uită tot la mine şi la asprimea mea în judecată. Ceva aici nu este clar. Nu înţeleg de ce unii nu se revoltă de propriile lor fapte, în schimb se revoltă că sunt luaţi la rost, şi pe drept, de către alţii.

În schimb la partea cu delegarea din partea autorităţii ecleziale, vă comportaţi de parcă aţi fi mic copil şi nu aţi fi citit Biblia niciodată. Eu, din întâmplare, am citit odată Biblia în întregime. Ce delegare au avut profeţii vechiului testament? Ce delegare de la "autorităţi" a avut sfântul Ioan botezătorul? Dar Iisus Hristos ce delegare a avut de la arhiereii şi cărturarii iudei? Dacă stăteau după delegările altora, astăzi nu se mai mântuia nimeni. Şi chiar nu înţeleg de ce vă prefaceţi că nu înţelegeţi că şi autorităţile ecleziale pot face astfel de delegări exclusiv pentru a adormi conştiinţele şi pentru a îşi păstra pivilegiile nemeritate, chiar şi dacă ar face aceste lucruri împotriva adevărului. Nu vă supăraţi, dar chiar credeţi că sunt imbecil?? Nu doar că nu sufăr de imbecilitate, şi cu atât mai puţin de imbecilitate profundă, ba mai mult mi-a dat Dumnezeu o minte luminată şi ascuţită. Că nu mi-am folosit-o eu la capacitate maximă asta mă priveşte pe mine, şi nu dărnicia lui Dumnezeu în ceea ce mă priveşte.