Citat:
În prealabil postat de iustin10
Pai asta e problema,ca dogmele fara dragoste pot ucide sufletul,prin aerul lor de obligatie.
Doar pentru cel ce priveste rigid,ele par a spune :daca nu faci asa esti pierdut.
Pentru cel care are sufletul deschis,si stie ca Dumnezeu este in primul rind iubire,dogmele vin doar ca o completare a aprinderii din sufletul sau.El nu le indreapta impotriva nimanui,nici macar a sa insusi,ci cauta in toate punctul de unire al intelepciunii cu dragostea.
Cu alte cuvinte, cauta sa le inteleaga.
|
Frumos ati spus si adevarat.
Daca imi dati voie sa spun si eu cum simt si inteleg . Cu iertare
Cea mai frumoasa invatatura a dogmei o primim prin Duhul Sfant. Atunci cand Duhul Sfant ne lumineaza nevointa si curatirea de pacate, atunci incepem sa simtim dogma. Si atunci mintea se deschide. intelegerea se dezleaga. Si te bucuri ca ti se dezvaluie dogma pas cu pas. Si la fiecare intelegere noua salti de bucurie. si pasesti mai mult in ea.
Dupa aceea Domnul da daruri. Unuia ii da darul plansului, pentru pacatele sale si ale lumii, altuia ii da darul poeziei iubitoare de Dumnezeu, si scrie frumos cum a scris de exemplu Sf. Ioan Iacob Hozevitul, altuia ii da darul vorbirii, de a spune lumii ce simte , altuia ii da darul ascezei, altuia ii da darul nebuniei dupa Hristos. Si toate sunt rezultatul aprinderii de care vorbeai. Si toate nu se indreapta cu rau impotriva nimanui , ci cu bine, cu iubirea din ele.
Sa ne suparam de poezia celui ce striga noua? sa ne suparam pe plansul ce este si pentru noi? sa ne suparam pe vorba celui ce ne vorbeste de Hristos? sa ne suparam pe asceza care este si pentru noi? sa ne suparam pe nebunul ce rade si se stramba in fata strambului?
insa daca poezia e scrisa fara dar, plansul este facut fara dar, vorba e spusa fara dar, nebunia este fara dar, atunci: poezia , plansul, vorba, nebunia e doar o poezie, un plans o vorba si o nebunie.