Citat:
În prealabil postat de lore86
cunoasterea apofatica inseamna negarea tututror imperfectiunilor din Fiinta divina, deci implicit afirmarea tuturor calitatilor in ea.
Nu inteleg de ce e tainica si dincolo de ratiune?
|
Exista un apofatism rational, cel despre care spuneti, si se produce prin negarea tuturor imperfectiunilor si exista un apofatism tainic, de sorginte mistica, o cufundare in fiinta lui Dumnezeu, o uniune in duh cu Aceasta, si despre asta vorbeste Dionisie Areopagitul, cel ce a pus bazele misticii crestinismului oriental. Si in aceasta cunoastere, care este mai presus de ratiune si logica, nu se mai fac nici macar operatiunile mintale de negare a ceva, ci e o cunoastere prin necunoastere, asa cum frumos o defineste insusi sfantul. E cea mai inalta forma de cunoastere, asa spun toti sfintii, e acea cunoastere in care Duhul e cel ce cunoaste in tine si nu ratiunea ta.
Dar la ea nu stiu cati ajung, poate doar sfintii si cei desavarsiti.
Har, smerenie si jertfa de sine.