Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Eu cred, la modul cel mai serios, ca suferi de confuzie.
Se vede din ce scrii.
Ma voi referi la un singur aspect, deoarece il consider o cheie a depasirii situatiei in care te afli: negasirea rostului in viata e cu totul altceva decat ratarea.
Uite, de pilda, bebelusul nu si-a gasit inca rostul in viata. Asta inseamna ca e un ratat???
Ratatul, in schimb, si-a gasit rostul in viata (sau asa i se pare) dar nu a fost in stare sa il indeplineasca (sa cel putin asa crede el ori lumea de guracasca din jurul lui).
iarta-ma dar simt nevoia sa te indrum intr-un fel: lasa prostiile si treci la o viata concreta. daca nu stii cum e asta, intreaba. in stanga in dreapta si, desigur, in sus.
Domnul cu tine, cu noi toti! AMIN+
|
Da, si eu sunt in aceeasi situatie. Am crezut ca mi-am gasit rostul in viata, dar n-am fost in stare sa-l indeplinesc, o vreme am incercat sa-l reneg (sa zic ca nu-l mai vreau), dar acum imi pare rau ca nu l-am indeplinit si am renuntat la el. Si eu imi doresc "o viata concreta", dar nu stiu ce ar trebui sa fac sa nu imi reamintesc mereu de posibilitatile pe care le-am pierdut.
Uite, o vreme am zis "fac orice altceva decat faceam pana acum, nu ma intereseaza";acum am gasit un job care-mi reaminteste oarecum de ce faceam pana acum, dar e sub nivelul de pregatire si asta s-ar putea sa ma deranjeze. Teoretic ar trebui sa ma tina ocupata, 12 ore pe zi, fara calculator, si nu stiu cum voi rezista, mai ales ca vor fi si momente in care o sa stau degeaba si mintea o sa-mi zboare sloboda pe "aratura". Sunt curioasa daca si ce o sa mai scriu dupa ce o sa traiesc o vreme in conditiile astea.