[catalin2]

În prealabil postat de STEFAN2206

Gheorghe Baritiu (1812-1893) publicist si istoric roman, intemeietorul presei romanesti in Transilvania, membru fondator al Academiei Romane, scrie:

Aici e un teren minat, greco-catolicii elogiaza Scoala Ardeleana (si pe buna drepate) fara sa stie si ce spuneau corifeii scolii ardelene despre catolicism si uniatie.
Tot din ce am scris pe forumul catolic:

"August Treboniu Laurian era fiu de preot greco-catolic din Marginimea Sibiului, a incercat latinizarea limbii. Intr-o scrisoare catre
profesorul ortodox Nicolae Barasescu scrie:
"Ce face frate pe acolo? Di ce taceti, dice sedeti? Acum e timpul. Adunati*va, vorbiti, faceti cereri: la Universitatea saseasca, la gubern ... la dieta, la Curte. Sa se adune romanii, sa se uneasca intre sine. Legea romana, fara deosebire de uniti si neuniti. Cereti arhiepiscop romanesc in Transilvania.
Stricati unirea cu catolicii. Ocupati episcopiile din Banat cu romani. Doi episcopi in Banat, unul la Arad, unul la Oradea, unul in Bucovina, doi in Transilvania. Acestia pot sa aiba un arhiepiscop roman.
Cereti sobor universal romanesc.”

"Gheorghe Sincai:
“Unirea, mai pe urma, numai popilor au folosit, ca acestia au dobandit putina scutinta, cam anevoie, dara nobilii au ramas cu buzele stramboiate pana astazi, caci latinilor destul le iaste ca insaland pre romani in patria lor, au putut invinge cu numarul pre calvini, carii in sine erau cei mai tari in timpul acela.
Unirea n*au stat, nici sta din alta, fara numai sa nu clevetim pre cei ce sa tin de Beserica Romei, pentru obiceiurile lor, iara noi romanii sa tinem obiceiurile Besericei Rasaritului, si latinii inca sa nu ne cleveteasca pe noi, caci cele patru punturi (florentine, n.n.) care sunt intre uniti si neuniti (cu iertare sa fie zis de mine), necum sa le stie romanii cei prosti si neinvatati, dara dintre carturarii romanesti inca multi nu le inteleg, ci numai pleave vorbesc, neintelegand unul pre altul.”
Reprodus dupa Gheorghe Sincai, Opere II. Hronica romanilor, tomul II, Editie ingrijita de Florea Fugariu, Bucuresti, 1969, p. 184

"Alexandru Papiu Ilarian, fiu de preot greco-catolic:
“... Sincai, ca si Clain episcopul, Clain calugarul, Petru Maior si toti blajenii luminati din secolul al XVIII, cunoasteau tot raul fatal produs de unire ... Voi, iezuiti romani de la Oradea Mare, de la Gherla ... si de aiurea, voi cari in aceste zile ale luminei si ale libertatii cutezati a indemna pe romani sa mearga la sinodul catolicilor din Pesta, voi, cari mergeti cu cutezanta pana a da romanilor uniti numele strain si urat de catolici... Voi, cari prin acest si altele asemenea criminale apucaturi, cereati a rupe de tot o parte insemnata a romanilor din corpul cel mare al natiei, auziti de profetul Sincai si pana e timp, convertiti*va!”
Reprodus din Al. Papiu *Ilarian, Viata si operele lui Gh. Sincai, Bucuresti, 1870, p. 32*34.

"Tot Papiu Ilarian:
“In asta forma facura romanii uniunea cu Biserica Romei, care a fost un adevarat pact cu conditiuni cu catolicii transilvaneni, cari inca era foarte asupriti pe atunci de catra calvinil pe alta parte, se poate considera ca un act curat politic din partea romanilor asupriti, care credeau ca prin aceasta nu numai vor scapa de persecutiunile cele grele, ci vor castiga si drepturi egali cu celelalte natiuni si religiuni.”
Reprodus dupa Alexandru Papiu Ilarian, Istoria romanilor din Dacia Superioara, I, Viena, 1852, p. 57-*60"

"Treboniu Laurian:
“Romanii, afara de micile scutiri ale personelor bisericesti, nu dobandira nimica prin unire, ba inca si pierdura. Pierdura independenta lor ca romani si ca religionari de ritul oriental care o aveau ei mai inainte pe langa toate asupririle ce intampinau din partea eterodoxilor; pierdura arhiepiscopul, caci acesta dupa unire se degrada la starea de simplu episcop, supus censurii iesuitilor si
suprematiei arhiepiscopilor catolici, pierdura chiar nationalitatea. Cei mai multi romani care se inaltara cu incetul, din intamplare – inca dupa dreptele pretensiuni care le aveau ca romani uniti – la dregatorii mai inalte intre ungurii catolici, trecura de la legea de ritul oriental la cea de ritul occidental, supt pretestul ca acestea sunt acum tot una si cu modul acesta se lapedara si de natiunea lor si se ungurira.
Atari exemple avem prea multe. Acestea strica atat de mult, incat romanimea nu putu de loc sa se ridice din starea de pebeitate, caci oricare se inalta peste dansa, isi parasia natiunea. Vezi unde duce lucrurile intriga machiaveleasca! Romanii ar trebui sa stie ca ei sunt romani; si chiar cand ar fi cu totul catolici, ar trebui sa se sustie ca romani si sa figureze ca romani.”
Reprodus din Magazin istoric pentru Dacia, vol. IV, Bucuresti, 1847