Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
În realitate, ceea ce Domnul ne interzice prin porunca "să nu judeci" nu este aceea de a face judecăți morale, ci de a judeca starea sufletului cuiva. Este foarte bine să-i spunem fratelui nostru când credem că greșește, dacă acest lucru i-ar fi spre îndreptare. Dar starea sufletului său, adică dacă este în stare de grație sfințitoare sau în stare căzută, nu avem de unde să o cunoaștem: numai acest fel de judecată este rezervată Fiului și, într-o anumită măsură, duhovnicului în cadru sacramental, prin gura căruia Dumnezeu ne vorbește.
|
Si eu impartasesc acelasi mod de a vedea lucrurile atat timp cat exista -cum amintea Dorin - dragoste si discernamant. Cu toate acestea, unii Parinti ai Bisericii ne arata ca exista totusi o forma de judecata a starii sufletului, aplicata la nivel personal, ce ne poate fi de folos. Este acel strigat ce se face auzit din abisul smereniei: "Toti se vor mantui, numai eu voi pieri" (Sfantul Antonie cel Mare)