[laurastifter]

Doamne ajută!
Observ că toţi cei care au răspuns la acest thread au evidenţiat un aspect esenţial al problematicii jertfei de sine pentru un ideal: faptul că unicul sacrificiu mântuitor şi sfânt este cel realizat în numele şi de dragul lui Dumnezeu, precum şi cel săvârşit din iubire faţă de semeni - acest din urmă act de eroism fiind, în mod indirect, tot o jertfă realizată pentru Dumnezeu, Care Se implică într-o atât de mare măsură în viaţa noastră prin iubirea Sa, încât se identifică practic cu noi.
Exact aşa gândesc şi eu. Am convingerea că adevăraţii martiri şi eroi sunt aceia, care şi-au dăruit viaţa lui Hristos (direct, sau sacrificându-se pentru semenii lor).
Atunci când am iniţiat topic-ul, mi-am pus următoarea întrebare: ce se va întâmpla, oare, cu sufletele celor care, din neştiinţă sau fanatism, au ales să moară pentru ceva total nesemnificativ, sau chiar pentru o idee incorectă şi dăunătoare, contrară voii lui Dumnezeu? Oare aceştia, pentru sinceritatea lor (în mintea lor întunecată de ignoranţă, au crezut că acea cauză este pozitivă) vor fi răsplătiţi de Dumnezeu, sau vor fi judecaţi, pentru că "ochi au avut şi n-au văzut şi, având urechi, n-au înţeles"?
La această întrebare, am primit deja câteva răspunsuri deosebit de interesante din partea colegilor Mihnea Dragomir, Ioanna,, Glykys, Marius22, Fallen (sper să nu fi uitat pe cineva!). :) Aştept cu drag şi opiniile altor useri de pe forum. :)

O seară binecuvântată tuturor!