[laurastifter]

În prealabil postat de konijiro

Incercam doar sa arat ca sunt modalitati mult mai invazive de a impune o idee, in afara de mass media care creeaza "confuzie".



Exact. Deci unde e problema, de fapt? Nu e problema mea, dar a fost ridicata de crestinii ortodocsi de pe acest spatiu virtual.



Perfect ironic, avand in vedere ca existenta lui Iisus, si mai ales aspectele extraordinare ale vietii sale nu sunt relatate de nici o sursa istorica extrabiblica (contemporana). Si nu ma refer la mentiuni post mortem, ci la relatari direct proportionale (ca anvergura) cu minunile pe care se presupune ca le-a infaptuit, culminand cu invierea.

Nu contest impactul istoric al povestilor despre Iisus, preluate si modificate dupa caz (sau interes) de diversi oportunisti sau credinciosi.



De unde pana unde neutralitatea fata de religie e un lucru rau? Implica ea interzicerea vreunei religii? Nu. Interzice practicarea vreunei religii? Nu.

Cred ca perceptia asupra lumii va e afectata de situatia din Romania, unde e aproape de neconceput ca o persoana sa nu fie religioasa (sau macar sa se declare ca atare), si deci (aproape) sigur ortodoxa. Nu avem de a face cu un Stat in care convietuiesc o multitudine de confesiuni, nationalitati si convingeri, si ni se pare ca situatia din Romania se aplica la intreaga lume.

Ei bine, nu e asa. Europa de vest e deja, de multa vreme, un amalgam de culturi, nationalitati si religii. Care, si asta e un punct important, trebuie sa convietuiasca intr-un mediu dominat de respect si intelegere reciproca.

Mai ales in cazul religiei, neutralitatea in spatiul public e importanta. Repet, nu e vorba de interzicere, ci de practicarea religiei in spatiu privat. Lucru care nu ar trebui sa ii deranjeze pe crestini, care propovaduiesc valori ca smerenie, humility, etc. Nu?

"Incercam doar sa arat ca sunt modalitati mult mai invazive de a impune o idee, in afara de mass media care creeaza "confuzie"."
Atunci, este ok. :) Mulţi atei susţin că toate ideile şi practicile creştine ar fi fost impuse prin violenţă... De aceea, credeam că şi dvs aveţi aceeaşi atitudine, dar mă bucur să constat că nu este aşa. :)
"Nu e problema mea, dar a fost ridicata de crestinii ortodocsi de pe acest spatiu virtual."
Corect. Aici, pe forum, problema a fost ridicată de creştinii ortodocşi, dar pe plan internaţional, în mass-media şi în instituţiile publice (de exemplu, în Guvernul Australiei), ateii şi cei de alte religii se pare că au insomnie din cauza sistemului de notare "î. Hr." şi "d. Hr.". De ce-i deranjează atât de tare folosirea iniţialelor numelui lui Hristos în datarea istorică... nu ştiu... probabil din cauza incertitudinii lor duhovniceşti şi intelectuale. Pe mine nu m-ar deranja, dacă aş trăi într-o ţară majoritar musulmană (să spunem), folosirea simbolurilor şi cuvintelor ce ar aminti de religia islamică, pentru că sunt atât de bine ancorată în propria credinţă, încât contactul vizual sau auditiv cu simboluri şi cuvinte specifice unei alte religii nu m-ar afecta nici într-un fel. În schimb, promotorii secularismului practică o intoleranţă incredibilă faţă de creştini, încercând chiar să le limiteze libertatea de exprimare publică a propriilor convingeri religioase.
Aţi mai scris aşa: "Mai ales in cazul religiei, neutralitatea in spatiul public e importanta. Repet, nu e vorba de interzicere, ci de practicarea religiei in spatiu privat".
Creştinismul este, prin definiţie, o religie publică, o religie a comuniunii şi a mărturisirii. De aceea, creştinii îşi pot practica religia în deplină libertate, doar manifestându-se drept ceea ce sunt (credincioşi ai lui Hristos) atât în public, cât şi în spaţiul privat. Identitatea religioasă nu se schimbă în funcţie de locul în care ne aflăm, aşa cum naţionalitatea - de exemplu - rămâne aceeaşi atât în public, cât şi în spaţiul privat. Oare cum ar reacţiona un francez (este doar un exemplu), dacă i s-ar spune că, în public, îi este interzis să-şi vorbească limba maternă, întrucât se află în România şi... francez poate fi doar în spaţiul privat? Chiar dacă înţelege şi poate vorbi limba noastră, o astfel de persoană ar avea tot dreptul să se manifeste în spaţiul public drept membru al naţionalităţii căreia îi aparţine, să-şi vorbească limba maternă şi să îşi păstreze chiar propriile tradiţii naţionale. La fel, un creştin nu poate fi credincios la el acasă şi neutru (vorba lui Caragiale: "ca românul imparţial") în afara spaţiului privat. Unul dintre drepturile fundamentale ale omului este dreptul la liberă exprimare!
Ştiu că, în Occident, persoane de diverse naţionalităţi şi religii convieţuiesc şi, evident, au datoria de a cultiva relaţii de respect reciproc. Tocmai de aceea, consider că aceste persoane trebuie să înveţe a se accepta reciproc aşa cum sunt, cu diferenţele specifice ("unitate în diversitate"), neîncercând să-şi ascundă convingerile sub pretextul toleranţei. Cu atât mai meritorie este toleranţa, cu cât se practică în condiţii mai dificile... iar în Occident împrejurările nici măcar nu sunt dificile, ci fireşti: fiecare îşi păstrează şi-şi manifestă propriile convingeri şi tradiţii. Toleranţa presupune acceptarea celorlalţi aşa cum sunt, iar nu uniformizarea lor... Şi comuniştii îşi acceptau adversarii, după ce le impuneau să se prefacă a le fi prieteni. :)

O seară frumoasă vă doresc!

P. S. Cum susţineţi că existenţa istorică a Domnului Iisus Hristos n-ar fi atestată în izvoare extrabiblice? Chiar nu cunoaşteţi niciun document istoric foarte apropiat de anii vieţii pământeşti ai Mântuitorului, care să-I ateste existenţa?
Lucrarea "Antichităţi iudaice", scrisoarea lui Plinius cel Tânăr către împăratul Traian, scrieri ale lui Tacitus (de exemplu, "Anale")... exemplele pot continua.