Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Hristos nu a propovaduit o pace infinita, Dumnezeu nu a chemat omul sa se supuna unei paci infinite (asta e reflex satanic) ci l-a chemat la viata. Viata concreta, pentru oameni in carne si oase. Viata in comuniune cu Dumnezeu (vezi cum se repeta mereu Legamantul lui Dumnezu cu oamenii, pana si curcubeul il aminteste pe unul dintre aceste legaminte:)...).
Asadar, draga Florin, e seducator sa nazuim spre o pace infinita, lipsiti de caderea in forme etc. Dar noi suntem oameni si pentru oamenii muritori care suntem, incompleti si neputinciosi in multe, Hristos Domnul propune altceva: viata curata, concreta, in inganare permanenta cu Duhul Sfant.
Chiar daca ar exista o pace infinita, nu cred ca ea e facuta pentru om.
Viata vesnica la care ne cheama Mantuitorul este cu totul altceva decat pacea infinita.
In intalnirea cu Dumnezeu sfintii au gasit nu pace infinita ci bucurie in Duhul, continuturi ale vietii, putere vie lucratoare a binelui, dragoste, rezistenta la incercari, continuturi multiple ale vietii.
De ce visam la pace infinita cand noi avem de facut atat de multe lucruri finite, frumoase si bune? De ce nu ne aste asta suficient pentru a trai o viata simpla, binecuvantata de Dumnezeu?
Din mandrie, oare?... Sau poate, din energie care nu circula intre minte si inima ci sta fixata cand in minte cand in inima dar nicioadata in flux continuu intre cele doua instante ale fiintei?...
Eu cred ca pur si simplu pentru ca nu traim, concret, suficienta vreme (macar timp profan sa alocam...), in Biserica. Cel care traieste experienta crestin ortodoxa a Bisericii se "multumeste" cu o viata simpla, binecuvantata de Domnul. Si, lucru minunat, traieste mereu innoirea, nimic nu se repeta, totul se face si desface proaspat, curat, ca firul verde al ierbii, ca soarele auriu s.a.m.d.
Sa traim acestea, mai intai, asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu, slavit fie Hristos Domnul in veci!
|
Draga Cezar, expunerea ta este frumoasa si scrisa cu multa simtire, izvorata neindoielnic dintr-o autentica experienta duhovniceasca.
Intradevar, ai sesizat bine faptul ca noi nu trebuie sa urmarim
exclusiv aceasta pace profunda.
In postare nu am sustinut acest punct de vedere ci am precizat ca trebuie
sa atingem aceasta pace.
Sper ca sesizezi diferenta.
O explicatie suplimentara care sa aduca un plus de claritate este descrisa mai jos.
Rugaciunea desavarsita unifica simultan doua trairi sau aspecte: unul profund (pace) si unul extatic (bucurie).
Bucuria este rezultatul interactiunii mintii cu forme virtuoase, in timp ce pacea vine in suflet cand Duhul Lui Dumnezeu pogoara in suflet.
In cei desavarsiti, pacea si bucuria nu sunt doua trairi separate, ci una singura.
Darurile pe care le imparte Dumnezeu celor ce se roaga in curatie si cu credinta sunt felurite, asa cum binevoieste El.
Mai jos, o povestioara din Patericul Egiptean care evidentiaza diferente privind profunzimea experientei duhovnicesti (avva Arsenie – avva Moise / aspectul profund – aspectul extatic).
------
38) Se spunea pentru un frate care a venit la schit, ca sa vada pe
avva Arsenie , ca venind la Biserica, se ruga clericilor, ca sa se intalneasca cu avva Arsenie. Deci i-au zis lui: odihneste-te putintel, frate, si-1 vei vedea.
Iar el a zis: nu gust nimic de nu ma voi intalni cu el.
Au trimis dar un frate ca sa-1 duca, ca era departe chilia lui. Si batand in usa au intrat amandoi si inchinandu-se batranului, au sezut tacand.
Deci a zis fratele cel de la schit: eu ma duc. Rugati-va pentru mine!
Iar fratele cel strain neafland indrazneala catre batranul a zis fratelui: vin si eu cu tine.
Si au iesit impreuna.
L-a rugat insa fratele cel strain zicand: ia-ma si la
avva Moise
cel din talhari. Si venind ei la acela, i-a primit cu bucurie si gazduindu-i, i-a slobozit.
Si i-a zis fratele cel ce-i ducea: iata, te-am dus la cel strain si la egiptean: care dintr-amandoi ti-a placut mai mult?
Iar el raspunzand a zis: mie, astadata, egipteanul mi-a placut.
Si auzind unul din parinti acestea, s-a rugat lui Dumnezeu, zicand: Doamne, arata-mi lucrul acesta, ca unul fuge pentru numele Tau (avva Arsenie), iar altul imbratisaza pentru numele Tau (avva Moise).
Si iata i s-au aratat doua corabii mari pe rau
si a vazut pe avva Arsenie si pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu liniste intr-una iar avva Moise si ingerii lui Dumnezeu plutind in alta si il hraneau pe el cu faguri de miere.
-----
Duhul Lui Dumnezeu pogoara in suflet numai atunci cand „paharul” este complet gol, curatit pe dinlauntru de toate fabricatiile mintii. Numai cel ce ajunge la
linistire se impartaseste de aceasta.