Ma bucur

În prealabil postat de florin.oltean75

"Icoanele" sunt in esenta intipariri ale mintii si inimii cu forme sub infinite aspecte,
derivate din simturi si puterea de conceptualizare a mintii.

Deci si iconoclastii in esenta "se inchina" la propriile lor "icoane" --> impresii si pareri ale mintii.

Dumnezeu este viu,
dar nu poate fi "inchis" in nicio "icoana", pentru ca este dincolo de orice impresie a mintii.

El poate fi insa cunoscut, progresiv, prin perceptia unor "icoane" (intipariri ceresti) din ce in ce mai subtile, pana cand mintea ajunge in "vastul taram fara forma",
unde cunoaste acea "pace coplesitoare" de care vorbesc Sfintii Pariniti.

Deci, ca sa-ti raspund la intrebare,
"urcam" in aceasta pace infinita,
dincolo de orice adieri ale formelor.

Aceasta este adevaratul chip al sufletului facut aidoma Lui Dumnezeu.

Ma bucur pentru ca nu stiu unde incepe si unde se termina Dumnezeu.
Ma bucur pentru ca nu stiu unde incepe si unde se termina sufletul.

Coerent textul tau, legat de o logica ferma, impecabila. Dar... mereu apare acest mare "dar...", viata nu este reductibila la logica unei idei. Ideea nu cuprinde in ea, ca intr-un cub, viata. Asta deja, daca se intampla in mintea omului, e nebunie de prim rang. Vezi cazul lui Nietzsche, ca exemplu tare.
Obsesia (care imi e familiara, avind multi ani prieteni orientalisti, practicanti ai diverselor scoli de filosofie si teosofie orientala / chineza, indiana, japoneza etc., oameni care au practicat yoga sistematic, intelectuali veritabili, artisti) pacii infinite este straina Adevarului Ortodox.
Hristos nu a propovaduit o pace infinita, Dumnezeu nu a chemat omul sa se supuna unei paci infinite (asta e reflex satanic) ci l-a chemat la viata. Viata concreta, pentru oameni in carne si oase. Viata in comuniune cu Dumnezeu (vezi cum se repeta mereu Legamantul lui Dumnezu cu oamenii, pana si curcubeul il aminteste pe unul dintre aceste legaminte:)...).
Asadar, draga Florin, e seducator sa nazuim spre o pace infinita, lipsiti de caderea in forme etc. Dar noi suntem oameni si pentru oamenii muritori care suntem, incompleti si neputinciosi in multe, Hristos Domnul propune altceva: viata curata, concreta, in inganare permanenta cu Duhul Sfant.
Chiar daca ar exista o pace infinita, nu cred ca ea e facuta pentru om.
Viata vesnica la care ne cheama Mantuitorul este cu totul altceva decat pacea infinita.
In intalnirea cu Dumnezeu sfintii au gasit nu pace infinita ci bucurie in Duhul, continuturi ale vietii, putere vie lucratoare a binelui, dragoste, rezistenta la incercari, continuturi multiple ale vietii.
De ce visam la pace infinita cand noi avem de facut atat de multe lucruri finite, frumoase si bune? De ce nu ne aste asta suficient pentru a trai o viata simpla, binecuvantata de Dumnezeu?
Din mandrie, oare?... Sau poate, din energie care nu circula intre minte si inima ci sta fixata cand in minte cand in inima dar nicioadata in flux continuu intre cele doua instante ale fiintei?...
Eu cred ca pur si simplu pentru ca nu traim, concret, suficienta vreme (macar timp profan sa alocam...), in Biserica. Cel care traieste experienta crestin ortodoxa a Bisericii se "multumeste" cu o viata simpla, binecuvantata de Domnul. Si, lucru minunat, traieste mereu innoirea, nimic nu se repeta, totul se face si desface proaspat, curat, ca firul verde al ierbii, ca soarele auriu s.a.m.d.
Sa traim acestea, mai intai, asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu, slavit fie Hristos Domnul in veci!