În prealabil postat de florin.oltean75

Draga Mihailc, nu vreau sa ma erijez in postura de povatuitor, pentru ca evident, nu sunt calificat in acest sens. Respectul meu este acelasi, atat pentru cei ce gasesc o afinitate in ideile pe care le prezint, cat si pentru cei ce nu sunt de acord cu ele.

Cuvintele ne sculpteaza pe dinlauntru si fiecare dintre noi are o constructie interioara unica.

Necesitatile psihologice sunt diferite functie de o multitudine de factori. Nu toti avem nevoie de aceeasi “hrana” la un moment dat, dar toti trebuie sa absorbim progresiv principiile virtuoase.

Cand vrem sa construim un zgarie nori, este bine sa avem in minte un proiect, o imagine clara despre cum ar trebui sa arate. Altfel, poate sa iasa cu totul altceva.

Constructia intelectuala este premergatoare faptelor bune. Intelegerea vasta si profunda hraneste abundent instinctele virtuoase, materializandu-le cu usurinta.

Intelegerea vasta este intelectul care sustine virtutile. Se spune ca este vasta, pentru ca virtutile sunt nenumarate. Intelegerea profunda le unifica pe toate intr-o singura traire, in Dumnezeu.

Urcusul este progresiv si echilibrat.

Asadar, nevointa intelectuala trebuie reflectata permanent in toate circumstantele particulare. Altfel, intradevar avem o ruptura intre idee si fapta.

Toate situatiile circumstantiale trebuie identificate in fluxul experientei personale (sa fim constienti de ele) si sa aplicam cu putere virtutile dumnezeiesti.

Virtutile dumnezeiesti se patrund insa numai prin reflectie si rugaciune.

Faptele bune, de exemplu, vin din credinta. Dar credinta este rodul unor procese analitice interioare care trebuie sa ajunga la maturitate.