Ma bucur

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Mihailc

Florin.Oltean75: Îmi aduc aminte mereu, când citesc ce scrii pe forum, de un prieten cu care mă întâlnesc din când în când, să vorbim despre isihasm, mistică creștină, experiențe duhovnicești extatice etc...
Totuși încă nu l-am convins să meargă măcar duminica la biserică....

Literatura ce gravitează în jurul misticii are un pathos al ei, precum poezia, muzica bună, arta... adică are impact mai mult estetic decât existențial.
Emoționează și fascinează, evident. Poți să-ți faci un hobby din acumularea de cunoștințe pe această temă, așa cum mulți și-au confecționat un credo strict teoretic din fragmente eclectice culese începând de la religiile primitive și până la budhismul zen.
Or lucrurile de care vorbești presupun relația, adică practica cu toate greutățile, impasurile și primejdiile ei.

Nu putem începe contrucția unui zgârie-nori începând cu etajul 50. Prima dată trebuie să ne confruntăm cu solul, cu țărâna din care am fost plămădiți, să învățăm să o transfigurăm urmând aproape Domnului nostru care a și făcut asta la Înviere.
Până la pacea minții, avem de rezolvat problema păcii cu aproapele fără de care prima e iluzie poetică. La fel și bucuria unirii cu Dumnezeu: întâi vine la rând bucuria jertfelnică pentru bucuriile aproapelui, investiția constantă în bucuria lui. Asta mai e numită iubire și e mult mai greu de dobândit decât cunoștințele despre ea.
N-am scris nimic în nume de rău. Dacă ce scrii tu are în spate și o strădanie cu implicații existențiale, jos pălăria. Dacă nu, atunci rămâne o temă de casă permanentă pentru onestitate, înainte de a vorbi despre lucruri care stimulează imaginația să bată câmpii.

Draga Mihailc, nu vreau sa ma erijez in postura de povatuitor, pentru ca evident, nu sunt calificat in acest sens. Respectul meu este acelasi, atat pentru cei ce gasesc o afinitate in ideile pe care le prezint, cat si pentru cei ce nu sunt de acord cu ele.

Cuvintele ne sculpteaza pe dinlauntru si fiecare dintre noi are o constructie interioara unica.

Necesitatile psihologice sunt diferite functie de o multitudine de factori. Nu toti avem nevoie de aceeasi “hrana” la un moment dat, dar toti trebuie sa absorbim progresiv principiile virtuoase.

Cand vrem sa construim un zgarie nori, este bine sa avem in minte un proiect, o imagine clara despre cum ar trebui sa arate. Altfel, poate sa iasa cu totul altceva.

Constructia intelectuala este premergatoare faptelor bune. Intelegerea vasta si profunda hraneste abundent instinctele virtuoase, materializandu-le cu usurinta.

Intelegerea vasta este intelectul care sustine virtutile. Se spune ca este vasta, pentru ca virtutile sunt nenumarate. Intelegerea profunda le unifica pe toate intr-o singura traire, in Dumnezeu.

Urcusul este progresiv si echilibrat.

Asadar, nevointa intelectuala trebuie reflectata permanent in toate circumstantele particulare. Altfel, intradevar avem o ruptura intre idee si fapta.

Toate situatiile circumstantiale trebuie identificate in fluxul experientei personale (sa fim constienti de ele) si sa aplicam cu putere virtutile dumnezeiesti.

Virtutile dumnezeiesti se patrund insa numai prin reflectie si rugaciune.

Faptele bune, de exemplu, vin din credinta. Dar credinta este rodul unor procese analitice interioare care trebuie sa ajunga la maturitate.