În prealabil postat de ioan cezar
Uuuf, ce .... buuf ...
Avantajul tineretii e multa prospetime in a genera tot felul de ipostaze. Foarte bine, si totodata sa luam putin aminte la chipul creatiilor noastre.
Incepem cu vremea sa pricepem ca ne inchidem singuri in multa suferinta daca admitem sa ne lasam ispititi si purtati, la nesfarsit, de seductia viziunilor intunecate. Ne blocam cu multa cruzime, intoarcem furia spre noi insine...
Exista furie, mereu apare furia (cel putin la noi, oamenii obisnuiti) atunci cand dorintele noastre profunde, intime, sunt neimplinite. Cu vremea si cu ajutorul lui Dumnezeu invatam sa ne decentram un pic de pe satifacerea imediata sau obligatorie a nevoilor noastre. Potolim micul tiran dinlauntrul nostru, copilul din noi care bate tare din picior... Facem un gest mic de indepartare a noastra din centrul Universului... Si vedem ca e bine asa...
Diavolul nu are o putere atat de mare pe cat crezi, ne invata Parintii, si ar fi mult mai neinsemnata daca noi nu am colabora din plin la propria noastra suferinta. In orice caz puterea lui e marginita (Sfantul Ioan Gura de Aur este autorul unei carti aparute la noi , chiar cu acest titlu: "Puterea marginita a diavolului"). In vreme ce dragostea si puterea Domnului nu au margini...
Spui, necajit, teribil, ca "totul ne distruge" ... Dincolo de o impresie subiectiva, de un suvoi de durere, de amaraciune, de cufundare in ganduri si imagini care se inlantuie in rotocoale de emotii pe masura, ce poate fi acest cuvant?
Un cerc inchis, subiectiv/personal, sau mai degraba o schita a unui cub perfect in care multi s-au trezit si nu au mai iesit decat atunci cand au strigat, ca Iona din burta balenei, dupa ajutor. Ajutor care vine doar din afara cubului personal! Doar din afara lumii acesteia putregaioase...
Desigur, dupa un pic de pocainta, de cercetare launtrica onesta si nepartinitoare, asa ca Iona. A lasat Iona deoparte si egofilia si toate fricile de niniveni si a trecut la pocainta si rugaciune.
Cand nevoia mea de afectiune nu este implinita (pentru ca uneori este exagerat de mare sau nepotrivit exprimata), am gasit, cu ajutorul oamenilor si prin mila lui Dumnezeu, un leac simplu: daruiesc eu atata iubire cat simt nevoia sa primesc. Nu conteaza, cred eu, in ce sens curge iubirea. Important e sa ramana deschisa conducta...
Nu ma iubeste sotia? Foarte bine, o iubesc eu. Ma supara copiii? Foarte bine, ma straduiesc sa nu ii supar eu. M-a mahnit prietenul meu? Nu-i nimic, incerc sa il mangai eu.
Si e bine... Sufletul meu primeste o mangaiere discreta, delicata, iar daca nu rezolv problema, cel putin fac fata situatie mele de viata cu un dram de liniste macar, cu un pic de seninatate.
Domnul sa te ocroteasca, pace iti doresc, putintica rabdare, un strop de ingaduinta cu tine si cu persoana iubita, iertare...
P.S. Uneori pierdem ceva bun doar pentru ca Domnul ne da ceva si mai bun!
|