alinarea sufletului ranit

În prealabil postat de Mtcrysty17

si cand se termina aceste incercari???? Iisus e crud...... atunci cand cauti alinare si te rogi, tot mai multa durere apare, caci diavolul nu te lasa sa avansezi.... Iisus intervine cand deja totul ne distruge, si greu ne revenim dupa aceea... Doamne ajuta!!!

Uuuf, ce .... buuf ...
Avantajul tineretii e multa prospetime in a genera tot felul de ipostaze. Foarte bine, si totodata sa luam putin aminte la chipul creatiilor noastre.
Incepem cu vremea sa pricepem ca ne inchidem singuri in multa suferinta daca admitem sa ne lasam ispititi si purtati, la nesfarsit, de seductia viziunilor intunecate. Ne blocam cu multa cruzime, intoarcem furia spre noi insine...
Exista furie, mereu apare furia (cel putin la noi, oamenii obisnuiti) atunci cand dorintele noastre profunde, intime, sunt neimplinite. Cu vremea si cu ajutorul lui Dumnezeu invatam sa ne decentram un pic de pe satifacerea imediata sau obligatorie a nevoilor noastre. Potolim micul tiran dinlauntrul nostru, copilul din noi care bate tare din picior... Facem un gest mic de indepartare a noastra din centrul Universului... Si vedem ca e bine asa...
Diavolul nu are o putere atat de mare pe cat crezi, ne invata Parintii, si ar fi mult mai neinsemnata daca noi nu am colabora din plin la propria noastra suferinta. In orice caz puterea lui e marginita (Sfantul Ioan Gura de Aur este autorul unei carti aparute la noi , chiar cu acest titlu: "Puterea marginita a diavolului"). In vreme ce dragostea si puterea Domnului nu au margini...
Spui, necajit, teribil, ca "totul ne distruge" ... Dincolo de o impresie subiectiva, de un suvoi de durere, de amaraciune, de cufundare in ganduri si imagini care se inlantuie in rotocoale de emotii pe masura, ce poate fi acest cuvant?
Un cerc inchis, subiectiv/personal, sau mai degraba o schita a unui cub perfect in care multi s-au trezit si nu au mai iesit decat atunci cand au strigat, ca Iona din burta balenei, dupa ajutor. Ajutor care vine doar din afara cubului personal! Doar din afara lumii acesteia putregaioase...
Desigur, dupa un pic de pocainta, de cercetare launtrica onesta si nepartinitoare, asa ca Iona. A lasat Iona deoparte si egofilia si toate fricile de niniveni si a trecut la pocainta si rugaciune.
Cand nevoia mea de afectiune nu este implinita (pentru ca uneori este exagerat de mare sau nepotrivit exprimata), am gasit, cu ajutorul oamenilor si prin mila lui Dumnezeu, un leac simplu: daruiesc eu atata iubire cat simt nevoia sa primesc. Nu conteaza, cred eu, in ce sens curge iubirea. Important e sa ramana deschisa conducta...
Nu ma iubeste sotia? Foarte bine, o iubesc eu. Ma supara copiii? Foarte bine, ma straduiesc sa nu ii supar eu. M-a mahnit prietenul meu? Nu-i nimic, incerc sa il mangai eu.
Si e bine... Sufletul meu primeste o mangaiere discreta, delicata, iar daca nu rezolv problema, cel putin fac fata situatie mele de viata cu un dram de liniste macar, cu un pic de seninatate.
Domnul sa te ocroteasca, pace iti doresc, putintica rabdare, un strop de ingaduinta cu tine si cu persoana iubita, iertare...
P.S. Uneori pierdem ceva bun doar pentru ca Domnul ne da ceva si mai bun!

Ioane,imagineaza-ti ca esti un evreu pescar sau agricultor,dintr-un sat uitat de lume,undeva din Galilea,pe vremea lui Irod.Ai o viata grea,sotie si copii,te lupti,plin de durere si sudoare, pentru fiecare azima cu pamintul.Zilele vin si se duc,anotimpurile iti numara umbra mortii ce se lasa peste ridurile si parul nins de pe tample.Nu esti un om invatat,stii Legea asa cum ti-o spun fariseii si saducheii,acei oameni impunatori,care te intimideaza prin tot.Ei iti spun ce sa crezi,cum sa crezi,cum vei trai si cum vei muri.Nu ai curaj nici macar sa ridici ochii in fata lor.Si mai sunt si romanii,acesti straini cruzi si duri,imbracati in platose de metal,cu o limba ciudata si zeii straini.Tu,in picioarele goale si cu mainile crapate de soare,incerci sa supravietuiesti in acest haos religios si politic,in definitiv cine esti tu,decat un fir de praf calcat in picioare de toti?Auzi insa de un tanar ciudat,care colinda satele.Parca Yeshua il chema.Unii spun ca este un profet,altii spun ca este un nebun,un exaltat,preotii si carturarii iti spun ca este un inselat.Unii,cativa,in soapta,spun ca ar fi Mesia.Gandul acesta te-a cutremurat mereu,poate fi el cel care sa inlature jugul roman,sa salveze poporul lui Israel?Dar nu are armata,nu are nici bani,multi spun ca nu are nici unde sa doarma si nici nu pare un soldat.Nu are nimic stralucitor.Iti iei gandul de la el,convins ca este unul dintre multii rataciti care colinda satele,gata de o profetie pentru un blid de mancare.

Intr-o zi insa,in care nu se anunta nimic,in care sotia trebaluia in curte alaturi de copii si tu plecasei la munca,vezi o mare multime de oameni care se duc in graba spre un munte din apropiere.Te intrebi amuzat ce este cu ei,doar oile cu pastor colinda pe acolo.Totusi lasi treburile si te duci si tu din curiozitate,esti luat de multime.In jurul tau toti vorbesc de minuni,de profeti,de lucruri pe care nu le intelegi,dar toti arata spre acel tanar,cu nimic deosebit,care merge in frunta lor.Parul ii cade pe umeri,are mersul hotarat dar bland,figura senina dar ce te socheaza sunt ochii.Mari,vii,cu o stralucire in ei,au ceva ce nu ai mai vazut.Acesta este Yeshua,cel ce spune ca este Fiul lui Dumnezeu?Dar pare atat de...om,cum sa fie el Fiul maretului YAHWEH?Te uiti la el si esti tentat sa pleci,nu vezi nimic supranatural,divin,unde or fi miracolele de care vorbesc toti acesti oameni?Unii,in jurul lui,ucenicii lui te gandesti tu,ajuta pe cei in varsta sa se aseze,dau o mana de ajutor,se zbat cu acesta multime precum marea-n furtuna.Deodata incepe sa vorbesca si culmea,te priveste chiar pe tine: ,,Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati!"Fiecare cuvant al Lui,fiecare privire naste o furtuna si totusi pace-n tine,nu ai mai auzit pe nimeni vorbin asa,nu te-ai gandit niciodata sa privesti lucrurile asa,tu erai altfel invatat.Pe masura ce vorbeste o incredibila perspectiva se deschide-n fata ta..,,Cum adica,chiar este posibil ca ,,Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor!".Lacrimi mari,de bucurie si de eliberare iti curg pe obrajii obositi de munca,nu ai stiut niciodata de aceste lucruri,le simteai poate,le doreai dar nu stiai ca exista.Nu ai mai auzit pe nimeni vorbind ca EL.Are ceva,o pace,o blandete,o bunatate,o bucurie.Nu stii de ce dar totul pare scimbat in jurul tau,si tu te simti schimbat,vrei sa traiesti o asemenea viata,ai vrea sa-l mai asculti,ai atatea sa-l intrebi,sa-i spui...
Ramii incremenit cand EL se opreste chiar in fata ta.Nu te poti ridica de jos,parca esti paralizat.Te ridica EL,te priveste in ochi cu privirea aceea,a Lui,care merge pana in inima,iti sterge lacrimile si iti spune : ,,Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra! Voi sunteti lumina lumii.Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri.Eu sunt invierea si viata . Cine crede in Mine,chiar daca ar fi murit,va trai "

Nimic nu va mai fi precum inainte din acel moment.Cum adica sa nu mor,sa traiesc,pai saducheii spuneau altceva,chiar voi trai,chiar sunt iertat?Domnul Meu,ce ar trebui sa fac ca sa te urmez,daca ai stii cat te-am asteptat.As vrea atat de mult sa le spun si celor din sat despre ce mi-ai spus mie.Yeshua intorce capul,iti zambeste bland si iti spune ,,Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze."Si tu esti gata,crezi ce spune,nu te pricepi la talcuiri si lucruri grele,dar crezi ce spune EL,atunci si acolo,stii ce ai simtit.Te ridici si te uiti in fata ta.Un drum lung prin furtuna te asteapta,cu durere,sacrificii,dar fara sa iti poti explica de ce,simti o mare bucurie,stii ca alaturi de EL poti sa invingi orice.Niciodata nu ai simtit ca ai conta pentru cineva,ca ai si tu ceva de spus,un lucru pentru care sa te lupti.Simti cum cineva iti pune mana pe umar.Este pescarul Petru,unul ca tine,se uita in ochii tai si intre voi nu mai este nevoie de cuvinte,intre oameni care au impartit aceiasi viata.Va uitati amandoi dupa Yeshua si Petru te intreaba: .,,Esi gata sa mergem Ioane?"

Cuvintele sunt sarace,eu nepriceput dar..ce ai fi tu dispus Ioane sa dai ca sa fi putut trai asa ceva?

[Mtcrysty17]

În prealabil postat de ioan cezar

Uuuf, ce .... buuf ...
Avantajul tineretii e multa prospetime in a genera tot felul de ipostaze. Foarte bine, si totodata sa luam putin aminte la chipul creatiilor noastre.
Incepem cu vremea sa pricepem ca ne inchidem singuri in multa suferinta daca admitem sa ne lasam ispititi si purtati, la nesfarsit, de seductia viziunilor intunecate. Ne blocam cu multa cruzime, intoarcem furia spre noi insine...
Exista furie, mereu apare furia (cel putin la noi, oamenii obisnuiti) atunci cand dorintele noastre profunde, intime, sunt neimplinite. Cu vremea si cu ajutorul lui Dumnezeu invatam sa ne decentram un pic de pe satifacerea imediata sau obligatorie a nevoilor noastre. Potolim micul tiran dinlauntrul nostru, copilul din noi care bate tare din picior... Facem un gest mic de indepartare a noastra din centrul Universului... Si vedem ca e bine asa...
Diavolul nu are o putere atat de mare pe cat crezi, ne invata Parintii, si ar fi mult mai neinsemnata daca noi nu am colabora din plin la propria noastra suferinta. In orice caz puterea lui e marginita (Sfantul Ioan Gura de Aur este autorul unei carti aparute la noi , chiar cu acest titlu: "Puterea marginita a diavolului"). In vreme ce dragostea si puterea Domnului nu au margini...
Spui, necajit, teribil, ca "totul ne distruge" ... Dincolo de o impresie subiectiva, de un suvoi de durere, de amaraciune, de cufundare in ganduri si imagini care se inlantuie in rotocoale de emotii pe masura, ce poate fi acest cuvant?
Un cerc inchis, subiectiv/personal, sau mai degraba o schita a unui cub perfect in care multi s-au trezit si nu au mai iesit decat atunci cand au strigat, ca Iona din burta balenei, dupa ajutor. Ajutor care vine doar din afara cubului personal! Doar din afara lumii acesteia putregaioase...
Desigur, dupa un pic de pocainta, de cercetare launtrica onesta si nepartinitoare, asa ca Iona. A lasat Iona deoparte si egofilia si toate fricile de niniveni si a trecut la pocainta si rugaciune.
Cand nevoia mea de afectiune nu este implinita (pentru ca uneori este exagerat de mare sau nepotrivit exprimata), am gasit, cu ajutorul oamenilor si prin mila lui Dumnezeu, un leac simplu: daruiesc eu atata iubire cat simt nevoia sa primesc. Nu conteaza, cred eu, in ce sens curge iubirea. Important e sa ramana deschisa conducta...
Nu ma iubeste sotia? Foarte bine, o iubesc eu. Ma supara copiii? Foarte bine, ma straduiesc sa nu ii supar eu. M-a mahnit prietenul meu? Nu-i nimic, incerc sa il mangai eu.
Si e bine... Sufletul meu primeste o mangaiere discreta, delicata, iar daca nu rezolv problema, cel putin fac fata situatie mele de viata cu un dram de liniste macar, cu un pic de seninatate.
Domnul sa te ocroteasca, pace iti doresc, putintica rabdare, un strop de ingaduinta cu tine si cu persoana iubita, iertare...
P.S. Uneori pierdem ceva bun doar pentru ca Domnul ne da ceva si mai bun!

va multumesc din suflet...... Doamne ajuta!!!