Nu stiu ce sa fac mai mult: sa rad de puterea prejudecatilor prostesti anticatolice, sau sa plang de modul in care erezia contorsioneaza logica unor frati umani ai nostri, de altfel demni de un respect strict abstract, "in modul" cum se zice in matematica (cred ca s-a inteles ideea), pentru ardoarea credintei lor false? Exista, chiar si pe net, tone de informatii despre adevarata purtare a Sfintei Inchizitii, si ce idealuri a slujit. In nici un caz "crede si nu cerceta". Asta e doar propaganda comunista ieftina, vehiculata, culmea! de aparentii urmatori de "Sola 5 chestii".
Totusi, lucrurile sunt explicabile: stapanii celor ce au initiat sambatolatria sunt de aceeasi origine si factura cu ocultistii de genul Giordano Bruno si a unor alti "societari secreti" gen Da Vinci. E normal sa se apere; adevarul este ca, privind lucrurile in oglinda, avem ce invata de la solidaritatea adventistilor, dupa cum, tot inversand, avem de invatat din zelul demonlor. Cu aceasta din urma remarca, cred ca am explicat: ce sunt dracii ca nevazuti razvratiti, sunt ereticii in lumea muritoare. Ambele "tabere" au zel, dar, daca il inversam ca perspectiva, e de...nu atat admirat, cat de imitat. Pe cat se straduie ereticii adventisti s ane darame credinta, noi credinciosii nu e straduim nici a suta parte sa ne-o aparam; si pe cat se straduie demonii sa ne piarda sufletele, noi nici a milioana parte nu ne luptam spre mantuire. Ei nu misionarism. Cel putin atitudinea aceasta, fata de tot ce est sfant pentru noi, nu este misionarism. Este obraznicie arhiconica pura.