Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Cartea lui Yannaras are meritul de a fi foarte ”practică”, în sensul că, citind-o, ne identificăm imediat și spontan tendințele ”religioase” și apucăturile individualiste. Sunt multe accente care pot părea excesive, dar ele sunt astfel tocmai pentru a ne determina măcar să reflectăm asupra așezării noastre întru cele bisericești și, eventual, să ne determine să punem început bun.
|
Adevărat. Spre surprinderea mea, m-am regăsit încă din primele pagini. La început ai impresia că Yannaras îți smulge preșul de sub tălpi. Apoi speri că, după ce cazi, îți va întinde și o mână de ajutor ca să te așezi mai bine.
Realitatea e că e greu să nu ai certitudini. Și dacă înțelegi că cele date de lume și de rațiune sunt înșelătoare, le cauți în lăuntru; îți muți, cu alte cuvinte, idolii acolo. Yannaras vine și ți-i dărâmă și acolo.
Cred că, deși e dureroasă (ca orice conștientizare), teologia lui e terapeutică; acceptată, te ajută să nu încremenești, să-ți amintești că viața în Hristos este cale, nu stare pe loc.