Conferinte Christos Yannaras in Romania

[Mihailc]

Foarte bună sinteza, Priceputule, bine ai revenit!

Aș mai spune doar că nu există om religios pur sau om eclezial integral. În realitate, cu toții suntem adesea când într-o situație, când într-alta, diferența dintre cele două tipuri de raportare la Dumnezeu fiind adesea insesizabilă. Cartea lui Yannaras are meritul de a fi foarte ”practică”, în sensul că, citind-o, ne identificăm imediat și spontan tendințele ”religioase” și apucăturile individualiste. Sunt multe accente care pot părea excesive, dar ele sunt astfel tocmai pentru a ne determina măcar să reflectăm asupra așezării noastre întru cele bisericești și, eventual, să ne determine să punem început bun.

În prealabil postat de Mihailc

Cartea lui Yannaras are meritul de a fi foarte ”practică”, în sensul că, citind-o, ne identificăm imediat și spontan tendințele ”religioase” și apucăturile individualiste. Sunt multe accente care pot părea excesive, dar ele sunt astfel tocmai pentru a ne determina măcar să reflectăm asupra așezării noastre întru cele bisericești și, eventual, să ne determine să punem început bun.

Adevărat. Spre surprinderea mea, m-am regăsit încă din primele pagini. La început ai impresia că Yannaras îţi smulge preşul de sub tălpi. Apoi speri că, după ce cazi, îţi va întinde şi o mână de ajutor ca să te aşezi mai bine.

Realitatea e că e greu să nu ai certitudini. Şi dacă înţelegi că cele date de lume şi de raţiune sunt înşelătoare, le cauţi în lăuntru; îţi muţi, cu alte cuvinte, idolii acolo. Yannaras vine şi ţi-i dărâmă şi acolo.

Cred că, deşi e dureroasă (ca orice conştientizare), teologia lui e terapeutică; acceptată, te ajută să nu încremeneşti, să-ţi aminteşti că viaţa în Hristos este cale, nu stare pe loc.

[Daniel_7]

Titlurile insele,Libertatea moralei si Contra religiei,arata modul neortodox de a privi lucrurile ale lui Yannaras.

Se da de gol prin insesi titlurile pe care le-a pus.

Daniel, lasă judecarea teologilor în seama teologilor. Principala noastră grijă nu trebuie să fie de a stabili cine e şi cine nu e ortodox, mai ales că viziunea pe care o avem noi înşine în privinţa ortodoxiei s-ar putea să nu fie completă, să se schimbe pe parcursul vieţii. Aşa ar fi şi normal, pentru că altfel ar însemna că nu înaintăm în înţelegere, care e unul din darurile Duhului Sfânt.

Începând cu Apostolul Pavel, mulţi părinţi ai Bisericii recomandă să nu ne pierdem în „certuri de cuvinte” sau discuţii dogmatice (v. Sf. Isaac Sirul). Grija noastră trebuie să fie de a fi plăcuţi lui Dumnezeu, de a lucra poruncile lui Hristos. Să luăm aminte la păcatele noastre şi să ne bucurăm când cineva ne ajută să ni le vedem mai bine, ca să scăpăm de ele.

Când Yannaras se pronunţă „contra religiei” nu aduce un deserviciu credinţei în Hristos. Din contră. Pentru că religii sunt multe şi toate seamănă între ele întrucât sunt născute, toate, din nevoia omului de siguranţă, de ajutor. Dragostea pe care a propovăduit-o Hristos, însă, e atât de mult opusă acestor nevoi, încât i-a smintit pe foarte mulţi - şi din vremea aceea, şi de mai târziu -, mai ales pe cei foarte religioşi, cum erau fariseii.

Deci nu privi cu suspiciune, ci încearcă să cunoşti ce scrie Yannaras, şi să vezi, eventual, dacă e opus învăţăturii lui Hristos sau nu. Dacă vei căuta, vei găsi multe articole elogioase la adresa sa, inclusiv pe saitul Arhiepiscopiei Bucureşilor, aici.