Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
Opinia mea este ca modul cum un om isi traieste viata este o dovada a lucrarii Duhului.Chiar daca omul mai cade dar stradania(eu o atribui si pe acesta tot lucrarii progresive a Duhului,chestia cu ,,arvuna"la Pavel,alta discutie),si faptele care se vad,cele din Galateni chiar pot fi observabile,pot depune o marturie despre el.
|
Sa stii ca nu e chiar atat de simplu.
Dupa cum ai spus chiar tu, motivatia faptelor care le vad cei din jur poate fi foarte diversa..
Intre judecata lumii si judecata omului insusi, ambele subiective dar din motive diferite, in ortodoxie sta judecata duhovnicului, el are datoria sa-l aduca pe individ cu picioarele pe pamant, sa-i ofere un reper solid ca sa zic asa.
El cu el insusi si cu un Dumnezeu care nu de putine ori poate fi creat dupa chipul asteptarilor sale, poate nu tocmai realiste, risca sa nu o scoata la capat.
Citat:
|
Daca imi spune un om ca ordinea este fapte rezulta credinta atunci eu spun har rezulta credinta rezulta fapte.
|
Sa privim lucrurile altfel.
Harul cum este descris in teologia ortodoxa este ca o ploaie - se revarsa si peste cei buni si peste cei rai.
Diferenta ultima insa o face individul, raspunsul care il da har.
Acum nu stiu daca in doctrina ta intra si conceptul de liber arbitru macar la modul ca omul este capabil sa accepte sau sa respinga harul.
A inceput o discutie pe tema asta pe alt topic, dar n-am apucat sa-i urmaresc finalitatea.
Insa daca accepti ca acest lucru este posibil, o mica inclinare a vointei individului spre Har este ceea ce e nevoie ca Harul sa lucreze. O data intarit omul prin lucrarea harului, poate sa dea un raspuns si mai ferm.
Si tot asa, Harul devine din ce in ce mai lucrator in om.
Dar, inca o data, este nevoie de ambele: Har si fapta.
Citat:
|
Problema este unde plasezi elementul generator,in om sau in Dumnezeu.
|
Stim foarte bine ca fara jertfa lui Hristos, n-ar fi existat mantuire.
Dar la fel de bine, fara raspunsul pozitiv al omului la acest Dar, omul nu se poate mantui.
Ambele au o egala valoare in procesul mantuirii, in sensul ca una fara alta nu se poate.
Ca valoare absoluta, cred ca nici nu are rost sa le comparam, ce are bun omul al sau daca n-ar fi pus deja Dumnezeu in el?
Dar mai exista si liberul arbitru. Toate pildele Evanghelice insista asupra acestui aspect - a omului care alege sa faca intr-un fel, sau altul.
Inca o data, din pacate, Luther a anulat din planul mantuirii raspunsul pe care trebuie sa-l dea omul la chemarea lui Dumnezeu.
De ce? E mai usor sa presupui ca esti mantuit (absolut, irevocabil) decat sa porti responsabilitatea de a
lupta pentru asta.
E mult mai usor sa presupui ca ai un har lucrator prin prisma unei judecati personale si subiective, in loc sa te intrebi daca el exista cu adevarat si daca nu cumva ceea ce apreciezi ca este har in viata ta sa nu fie mai degraba rodul unei filosofii crestine asezonate cu nitel pietism si sentimentalism.