3.3.In momentul mortii chiar si corpul nostru nu este de niciun folos
Din momentul in care ne-am nascut, am avut mare grija si ne-am protejat trupul ca pe cea mai valoroasa posesiune, l-am invelit cand a fost frig, l-am racorit cand a fost cald, l-am aparat cand cineva a incercat sa-l raneasca.
Avem atata grija si afectiune pentru trupul nostru, incat cu greu am suferi si cea mai mica durere.
Cu greu putem indura daca ii este sete, iar daca isi pierde din puteri ne simtim mizerabil.
Cele mai multe actiuni negative le-am savarsit de dragul trupului nostru.
Daca cineva ne insulta corpul si spune ca are picioare grase sau fata ii este urata, nu putem suporta si reactionam violent.
Dar daca aceleasi lucruri sunt spuse despre trupul prietenului nostru, nu bagam in seama jignirile si poate chiar ne amuza.
Asa ca, acest trup pe care il pretuim nespus este inselator.
Cel mai mult insa, ne tradeaza in momentul mortii, cand ne paraseste complet, chiar daca avem nevoie de el cu disperare.
Primul Panchen Lama a spus:
Acest trup pe care il iubim cu atata ardoare,
Ne inseala cand avem cea mai mare nevoie de el.
Meditatia la moarte are puterea sa opreasca suvoiul amagirilor si sa directioneze mintea si inima pe calea virtutii.
Nu are puterea sa le inlature cu totul.
Doar realizarea esentei fenomenelor are aceasta putere.
Chiar daca nu putem aprofunda aceste meditatii, cel putin sa ne amintim de moarte de mai multe ori pe zi.
Aceasta va fi ca un inger pazitor in luarea deciziilor, clipa de clipa.
__________________
|