Cugetarea la moarte

[florin.oltean75]

3.3.In momentul mortii chiar si corpul nostru nu este de niciun folos

Din momentul in care ne-am nascut, am avut mare grija si ne-am protejat trupul ca pe cea mai valoroasa posesiune, l-am invelit cand a fost frig, l-am racorit cand a fost cald, l-am aparat cand cineva a incercat sa-l raneasca.

Avem atata grija si afectiune pentru trupul nostru, incat cu greu am suferi si cea mai mica durere.

Cu greu putem indura daca ii este sete, iar daca isi pierde din puteri ne simtim mizerabil.

Cele mai multe actiuni negative le-am savarsit de dragul trupului nostru.

Daca cineva ne insulta corpul si spune ca are picioare grase sau fata ii este urata, nu putem suporta si reactionam violent.

Dar daca aceleasi lucruri sunt spuse despre trupul prietenului nostru, nu bagam in seama jignirile si poate chiar ne amuza.

Asa ca, acest trup pe care il pretuim nespus este inselator.

Cel mai mult insa, ne tradeaza in momentul mortii, cand ne paraseste complet, chiar daca avem nevoie de el cu disperare.


Primul Panchen Lama a spus:
Acest trup pe care il iubim cu atata ardoare,
Ne inseala cand avem cea mai mare nevoie de el.


Meditatia la moarte are puterea sa opreasca suvoiul amagirilor si sa directioneze mintea si inima pe calea virtutii.

Nu are puterea sa le inlature cu totul.

Doar realizarea esentei fenomenelor are aceasta putere.

Chiar daca nu putem aprofunda aceste meditatii, cel putin sa ne amintim de moarte de mai multe ori pe zi.

Aceasta va fi ca un inger pazitor in luarea deciziilor, clipa de clipa.

Motto: ,,Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata."(Ioan 16:8)

Deci intr-un final am murit,ce banal.Te asteptati la altceva? Da,ceva grandios,cutremurator,nu un suspin lacrimogen si apoi tacere.Pare o drama ieftina.Ai fi vrut sa mai dureze? Pentru ce? Nu ai inspirat tu pe Ecclesiast,nu totul este vanare de vant? Acum este logic,cum sa fie grandios finalul unei banalitati repetabile.Asculta,chiar te intereseaza de noi? Mereu m-a interesat.Sunteti ai Mei.Ciudat,multi te-ar contrazice,nu pari un egalitarist in revelatia individuala.Ti-ai imaginat ca as fi un lider de sindicat? Nu,dar m-as fi asteptat ca din cand in cand sa ne mai faci si cu mana de la balcon,pentru improspatarea memoriei.Nu ti-se pare ca esti cam ticalos in raport de faptul ca M-am golit pentru voi?Si daca sunt ticalos ce,nu pentru unul ca mine ai venit,ai nevoie de premianti cuminti si ropote de aplauze? Nu,nu de asta am nevoie,ci de dragostea voastra,pe Cruce ma luptam Eu cu Mine pentru voi desi atunci ca si acum eram singur,parasit de voi.Crezi ca cineva se arunca in singuratatea mortii precum Fiul Meu fara a o face din iubire?Crezi ca m-as fi putut sinucide din disperare narcisista? Oamenii,sa-ti spun eu un adevar simplu,cred ce vad si ce ii afecteaza.In general limita lesei este scurta.Spui cuvinte mari si profunde.Cine are timp de ele? Ai ceva mai bun de facut? Tu sa-mi spui asta,eu doar ma nasc si mor.Intre cele doua extremitati necontrolabile de mine cumva trebuie sa te gasesc pe Tine.Si nu prea esti usor de gasit si nici nu putem singuri.Ce controlz eu ramine o mare enigma.Crezi ca sunt nedrept? Cred ca ai evitat raspunsul cand Iov ti-a ridicat intrebarea noastra,a tuturor,cu privire la suferinta.L-ai zdrobit cu maretia Ta,dar nu i-ai dat raspunsul.Poate nu puteti sa duceti acel raspuns..cu ce te-ar ajuta,m-ai iubi mai mult,as fi mai logic si drept pentru tine? Nu,as putea doar sa te critic mai bine,furios al Domnului,cum ar spune prietenii.Nu iti este frica de Judecata Mea? Ai vrea sa imi fie frica,sa ma tarasc prin praf cersind mila? Esti mandru.Sunt revoltat,am trecut de faza cu mandria in primul moment cand am citit Biblia.Iti place sa ne arati cat de mici suntem in raport de marea Ta dragoste.Daca ti-as spune ca esti copilul Meu drag m-ai crede?Daca ti-as raspunde ca in viata povestea fiului risipitor se termina adesea tragic m-ai intelege de ce tac?Ce vrei sa faci acum? Habar nu am,sa colind galaxiile in tacere,sa ma uit la stele cazatoare.Vrei sa ne plimbam impreuna? De ce,vrei sa-mi tii o lectie de morala lunga cat o eternitate? Nu,vreau doar sa-ti arat cum a inceput totul,de unde veniti si spre ce mergeti,sa iti arat fiecare clipa in care s-a strans dragostea si durerea Mea pentru voi.Sa mergem atunci,ar trebui sa ai o buna explicatie pentru ca eu sigur nu duc lipsa de critici.Dumnezeu zambea,eu mergeam bombanind langa EL,razvratit si indragostit de EL,dar EL bineinteles ca stia asta.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Motto: ,,Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata."(Ioan 16:8)

Deci intr-un final am murit,ce banal.Te asteptati la altceva? Da,ceva grandios,cutremurator,nu un suspin lacrimogen si apoi tacere.Pare o drama ieftina.Ai fi vrut sa mai dureze? Pentru ce? Nu ai inspirat tu pe Ecclesiast,nu totul este vanare de vant? Acum este logic,cum sa fie grandios finalul unei banalitati repetabile.Asculta,chiar te intereseaza de noi? Mereu m-a interesat.Sunteti ai Mei.Ciudat,multi te-ar contrazice,nu pari un egalitarist in revelatia individuala.Ti-ai imaginat ca as fi un lider de sindicat? Nu,dar m-as fi asteptat ca din cand in cand sa ne mai faci si cu mana de la balcon,pentru improspatarea memoriei.Nu ti-se pare ca esti cam ticalos in raport de faptul ca M-am golit pentru voi?Si daca sunt ticalos ce,nu pentru unul ca mine ai venit,ai nevoie de premianti cuminti si ropote de aplauze? Nu,nu de asta am nevoie,ci de dragostea voastra,pe Cruce ma luptam Eu cu Mine pentru voi desi atunci ca si acum eram singur,parasit de voi.Crezi ca cineva se arunca in singuratatea mortii precum Fiul Meu fara a o face din iubire?Crezi ca m-as fi putut sinucide din disperare narcisista? Oamenii,sa-ti spun eu un adevar simplu,cred ce vad si ce ii afecteaza.In general limita lesei este scurta.Spui cuvinte mari si profunde.Cine are timp de ele? Ai ceva mai bun de facut? Tu sa-mi spui asta,eu doar ma nasc si mor.Intre cele doua extremitati necontrolabile de mine cumva trebuie sa te gasesc pe Tine.Si nu prea esti usor de gasit si nici nu putem singuri.Ce controlz eu ramine o mare enigma.Crezi ca sunt nedrept? Cred ca ai evitat raspunsul cand Iov ti-a ridicat intrebarea noastra,a tuturor,cu privire la suferinta.L-ai zdrobit cu maretia Ta,dar nu i-ai dat raspunsul.Poate nu puteti sa duceti acel raspuns..cu ce te-ar ajuta,m-ai iubi mai mult,as fi mai logic si drept pentru tine? Nu,as putea doar sa te critic mai bine,furios al Domnului,cum ar spune prietenii.Nu iti este frica de Judecata Mea? Ai vrea sa imi fie frica,sa ma tarasc prin praf cersind mila? Esti mandru.Sunt revoltat,am trecut de faza cu mandria in primul moment cand am citit Biblia.Iti place sa ne arati cat de mici suntem in raport de marea Ta dragoste.Daca ti-as spune ca esti copilul Meu drag m-ai crede?Daca ti-as raspunde ca in viata povestea fiului risipitor se termina adesea tragic m-ai intelege de ce tac?Ce vrei sa faci acum? Habar nu am,sa colind galaxiile in tacere,sa ma uit la stele cazatoare.Vrei sa ne plimbam impreuna? De ce,vrei sa-mi tii o lectie de morala lunga cat o eternitate? Nu,vreau doar sa-ti arat cum a inceput totul,de unde veniti si spre ce mergeti,sa iti arat fiecare clipa in care s-a strans dragostea si durerea Mea pentru voi.Sa mergem atunci,ar trebui sa ai o buna explicatie pentru ca eu sigur nu duc lipsa de critici.Dumnezeu zambea,eu mergeam bombanind langa EL,razvratit si indragostit de EL,dar EL bineinteles ca stia asta.

Frate protestant, din adversara lume anglofona, textul acesta m-a adus la poarta lacrimilor. Nu stiu cine l-a scris, dar este un titan. Daca esti tu, cu atat mai mult nu inteleg de ce in Biserica ta, nu esti cel putin pastor. Th. de Beze sau sinodalii de la Dordrecht nu au scris atat de profund uman, desi au fost niste giganti ai acestui partener de sah al Sfintei Biserici din care fac parte, partener numit Reforma. Voi, calvinii, sunteti asa: toti ca unul, la fel, o coroana de frunze soptind acelasi cantec; toti autorii pe care ii citezi si tot ce scrii seamana; sunteti capabilli sa faceti plojoane in esenta framantarilor nefericitei noastre specii cu o usurinta care depaseste cu mult simplul exercitiu retoric. Adica este exact limbajul framantarilor din orice credincios pentru care drumul spre Dumnezeu este (si) o sfasietoare cautare.
Un greco-catolic, revizionist non-conformist, adept al reabilitarii scolii de la Nisibis si pentru care Nestorius este un sfant, iti aduce ofranda unui respect profund, pentru tine si fratii tai de credinta, cei ce au scris aceste poeme minunate ale strigatului dupa Dumnezeu.