Poate se cuvine sa ma opresc aici, fiindca incep sa se spuna rautati. Daca te-am tulburat, imi cer iertare. Totusi, ca un practicant smerit al ortodoxiei, n-ar trebui nici sa te tulburi, nici sa dai interpretari dupa logica la care faci refere. Eu sunt confuz "rau de tot" in masura in care tu te consideri un induhovnicit. De ce crezi tu ca eu il condamn pe Parintele, nu pricep. Nu era greu de inteles de unde veneau esaloanele care au fost evidentiate (nu neaparat de tine, dar tu te-ai simtit ofensat) si n-am numit fatarnicie la cel care le-a scris fiindca sunt convins ca a dus o viata sfintita. Eu am considerat fatarnicie ieftina gestul de a spune celorlalti ce si cum sunt obligati sa faca, ca si cum eu, care cer celorlalti, chiar asa fac. Daca citesti un mesaj superficial, e firesc sa ti se para nu doar confuz, ci vezi gunoaie in ochii toturor celorlalti, fara sa te pui si pe tine in balanta aceleiasi exigente.
Si-apoi s-o luam simplu (nu neaparat logic, fiindca logica ne poate spune pana si faptul ca nu exista Dumnezeu!!!) care este rolul duhovnicului, oare? Sa presupunem ca avem un duhovnic. Ba mai mult, duhovnicul nostru nu este un preot mirean oarecare, ci este un recunoscut monah la o manastire, cu o adevarata traire duhovniceasca si care nu se lasa influentat nici de hainele noastre, nici de fila de cec pe care-o lasam pentru... iertarea pacatelor... Care este sfatul acelui duhovnic in aceasta privinta? Nu trebuie sa-mi raspunzi mie, ci sa te linistesti si sa-ti raspunzi tu singur. Dar mai ales, care este directia noastra? Am spus-o dar vad ca n-ai inteles: daca devin eunuc, mi-am rezolvat problema mantuirii? SUNT un om pacatos, dar parintele duhovnic "vede" ce este de vazut si imi da canonul care considera ca ma duce catre mantuire. Fac pacate mereu, poate si in somn, cu sau fara voie, dar ma straduiesc (in general) sa nu supar pe nimeni, mai ales pe Dumnezeu, desi asta e cel mai greu... (Si cu ceea ce fac acum, stiu bine ca-L supar).
Sfatul pe care l-as da eu, nu ar fi acela de a face altii ce eu nu sunt in stare sa fac, ci fiecare sa armonizeze pe cat ii sta in putere relatia cu Dumnezeu, se se desavarseasca in masura in care Dumnezeu il va lumina si sa-si cunoasca starea sa de pacatosenie. Astfel, duhovnicul vede daca este sau nu cainta si smerenie, pune canonul pe care-l crede de cuviinta si DEZLEAGA PACATELE. Dumnezeu este dragoste, si daca n-ar fi iertat pacatele oamenilor, putini sfinti am mai fi avut in calendar... Aici e problema de fapt: gandul ca ne substituim lui Dumnezeu, impunand teorii valabile pentru altii, dar nu si pentru noi!