Vad ca ai dat intre timp un "edit". Insisti inutil pe aceasta idee. Cine sunt eu si in ce masura sfaturile mele trebuiesc tinute sau luate in calcul. Eu sunt pacatos si-atat.
Pe copii mei i-as invata doar atat: "Dragii mei, nu luati credinta in Dumnezeu ca pe o lectie de viata ce se potriveste intotdeauna celorlalti. In masura in care voi il iubiti pe Dumnezeu si faceti voia Lui, la fel va va ajuta si el in viata. Deci, orice-ati face, ganditi-va daca El va va ierta vreodata! Nu-L faceti sa fuga de la voi si sa nu vrea vreodata sa va mai vada! Tot ce avem, Lui ii datoram si nu avem dreptul sa profanam. Dumnezeu sa binecuvinteze toate gandurile voastre!"
Asta le-as spune copiilor mei. Celorlalti... "Intrebati-va parintii, nasii, duhovnicii... Eu sunt mult prea subiectiv si nu vreau sa-mi asum responsabilitatea unor sfaturi care pot fi interpretabile. "