Sexualitatea in Credinta Crestina

În prealabil postat de OmuBun

Esti rautacios. Omule, eu nu vorbesc din carti, ci din experienta. Nu cer altora sa fie pacatosi ca si mine, dar STIU ca abstinenta la inceputul casatoriei, cand totul e numai lapte si miere, nu poate fi ingradita. Eu nu ma refer la desfrau, ci la acel ceva unic ce nu poate fi descris in cuvinte. Cand apare primul copil, ea nu-si mai pune pe primul plan sotul, ci copilul. Abia atunci putem vorbi de o oarecare tarie in abstinenta.

Sunt dur probabil cu pacatul care predomina...diferitele experiente nu ma incalzesc. Experienta ta ar trebui sa fie model cumva? Eu propun sa lasam la o parte Sfintii si sa ne apucam sa stabilim fiecare o regula, facem un ghiveci si apoi vedem ce iese. Prefer sa vorbesc din carti decat sa dau de la mine putere. Nu este normal ca sfaturile parintilor sa ne fie si etalon? Sau slabiciunile noastre ar trebui sa fie mai presus? Cine vorbeste de abstinenta tinerilor casatoriti cand preotul in predica le ureaza mirilor casa de piatra si "sa ne vedem la botez cat mai curand". Eu unul regret ca nu am tinut cu sfintenie aceste "reguli". Din pacate nu am stiut...acum ca stiu ma straduiesc sa le tin, iar celor care au cerut un sfat l-am dat mai departe.

În prealabil postat de OmuBun

Imi pare rau ca nu am nici o posibilitate sa dovedesc un lucru, dar tu stii mai bine ca am dreptate: dupa cat esti de sever, pot sa bag amandoua mainile in foc ca de fapt reactia ta este razvratirea impotriva propriei neputine si ca nimic din ce le ceri altora, nu esti capabil sa faci. Ce spui tu aici sunt vorbe goale. Eu nu indemn la desfrau, ci la cumpatare si smerenie. Daca avem gandul la Dumnezeu, chiar si cand facem pacatul acesta, cu timpul lucrurile se mai linistesc. Nu exista duhovnic care sa nu fie ingaduitor in viata tinerilor cupluri. Doar noi suntem mai catolici decat papa!

Ai sa te arzi! Nu cer nimanui sa faca ceva...am sustinut o idee impotriva desfranarii si nimic mai mult. Nu inteleg ce te priveste pe tine viata mea personala, daca eu tin sau nu tin anumite canoane...te incalzeste daca eu tin sau nu, are asta vreun efect asupra adevarului, ar schimba cu ceva Sfaturile Parintilor? Noi discutam de ce ar fi bine sa facem sau nu. Nu este important cat si ce facem fiecare (asta este strict problema fiecaruia - de asta este duhovnic sa ne spovedim).

În prealabil postat de OmuBun

Repet: Ferice de tine ca tu poti! Hai sa ne amintim motivul pentru care Mantuitorul a venit pe pamant: nu pentru cei ca tine, care sunt vrednici, ci pentru cei ca mine. Cum as putea sa nu ma recunosc pacatos, daca eu stiu bine ca sunt?

Foarte bine ca te recunosti pacatos, nicaieri eu nu am afirmat ca eu sunt vrednic. Numai atunci cand omul se jertfeste, se inrudeste cu Hristos, pentru ca Hristos este Jertfa. Ce sfaturi ai da celor apropiati, celor tineri (ca vad ca tot insisti pe slabiciunea celor tineri)?

ps: te rog daca poti sa raspunzi la ultima intrebare concret in cateva cuvinte (incearca sa nu deviezi...rapunde ce i-ai sfatui din ce am postat eu din sfaturile parintelui)