Citat:
În prealabil postat de Lucian008
Interpretare tendentioasa.
|
A cui?
Citat:
În prealabil postat de Lucian008
Dar de ce sa schimbam?
|
Ca să nu vă plictisesc spunând că e doar o parabolă, cum ați prevăzut.
Citat:
În prealabil postat de Lucian008
Evrei cred in nemurirea sufletului. Si asta va spun cu certitudine. Poate ii intrebati si pe ei pe ce se bazeaza.
|
Da, evreii din cultul mozaic actual, cred în nemuirea sufletului. Această nenorocită erezie au importat-o din Babilon, apoi în perioada elenistică au "consolidat-o" prin intermediul filosofiei grecești. Nimic nou sub soare, cam asta s-a întâmplat și mai către noi... Cu toate acestea, profeții VT și apostolii NT n-au scos o vorbuliță despre "nemurirea sufletului", sau "nemurirea mortului" - cum spune fr. Grasu.
Citat:
În prealabil postat de Lucian008
Doar daca vreti sa intelegeti pieirea ca nimicire. Daca se intelege corect sensul adica "moarte"
|
Cruntă absurditate! Adică pieirea n-ar fi nimicire, ci doar moarte care de fapt e nemurire (a sufletului)... Și uite așa, "a
pieri" a ajuns sinonim cu "
a trăi". Și încă veșnic! Apoteoza absurdului! În aceste condiții, mă întreb ce o mai fi însemnând la polul opus, viața veșnică a celor mântuiți? Cumva distrugere, nimicire, ruină?
Citat:
În prealabil postat de Lucian008
Acum daca dvs aveti dreptate eu in cel mai rau caz dispar, adica oricum nu mai simt suferinta.
|
Stați așa că nu v-am dat osânda... nici n-aș avea căderea s-o fac... Și n-am zis că osândiții nu mai simt suferința... dimpotrivă o simt, atât cea fizică (focul), cât și cea psihică (amarnica remușcare și condamnarea propriei conștiințe)!
Citat:
În prealabil postat de Lucian008
Pacatosii pot sa isi faca de cap ca oricum nu li se intampla ceva rau.
|
Amenințarea cu flăcările iadului nu pocăiește pe nimeni. Dacă ceva schimbă un om în bine, aceea e iubirea lui Dumnezeu