Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Interpretare tendentioasa.

A cui?

În prealabil postat de Lucian008

Dar de ce sa schimbam?

Ca să nu vă plictisesc spunând că e doar o parabolă, cum aţi prevăzut.

În prealabil postat de Lucian008

Evrei cred in nemurirea sufletului. Si asta va spun cu certitudine. Poate ii intrebati si pe ei pe ce se bazeaza.

Da, evreii din cultul mozaic actual, cred în nemuirea sufletului. Această nenorocită erezie au importat-o din Babilon, apoi în perioada elenistică au "consolidat-o" prin intermediul filosofiei greceşti. Nimic nou sub soare, cam asta s-a întâmplat şi mai către noi... Cu toate acestea, profeţii VT şi apostolii NT n-au scos o vorbuliţă despre "nemurirea sufletului", sau "nemurirea mortului" - cum spune fr. Grasu.

În prealabil postat de Lucian008

Doar daca vreti sa intelegeti pieirea ca nimicire. Daca se intelege corect sensul adica "moarte"

Cruntă absurditate! Adică pieirea n-ar fi nimicire, ci doar moarte care de fapt e nemurire (a sufletului)... Şi uite aşa, "a pieri" a ajuns sinonim cu "a trăi". Şi încă veşnic! Apoteoza absurdului! În aceste condiţii, mă întreb ce o mai fi însemnând la polul opus, viaţa veşnică a celor mântuiţi? Cumva distrugere, nimicire, ruină?

În prealabil postat de Lucian008

Acum daca dvs aveti dreptate eu in cel mai rau caz dispar, adica oricum nu mai simt suferinta.

Staţi aşa că nu v-am dat osânda... nici n-aş avea căderea s-o fac... Şi n-am zis că osândiţii nu mai simt suferinţa... dimpotrivă o simt, atât cea fizică (focul), cât şi cea psihică (amarnica remuşcare şi condamnarea propriei conştiinţe)!

În prealabil postat de Lucian008

Pacatosii pot sa isi faca de cap ca oricum nu li se intampla ceva rau.

Ameninţarea cu flăcările iadului nu pocăieşte pe nimeni. Dacă ceva schimbă un om în bine, aceea e iubirea lui Dumnezeu