Citat:
În prealabil postat de Scotland The Brave
Am foarte multe dar m-as opri la doua dintre ele.Prima este referitoare la momentul cand bunicul meu(RIP)m-a luat in brate de Craciun si mi-a citit pentru prima data din Biblie cum s-a nascut Mantuitorul.Eram mic dar tin minte ca lectura,atmosfera din aceea seara si modul cum imi citea m-au impresionat profund.Apoi a spus ca in aceea seara eu voi spune rugaciunea inainte sa ne asezam la masa,abia imi gaseam cuvintele,eram complet emotionat.Mi-a dat sa tin Biblia lui,pe care nu o dadea nimanui,veche si uzata,si mi-a spus ,,Copile,spune Tatal Nostru asa cum trebuie pentru ca Dumnezeu se uita la tine".Era un om destul de aspru dar in seara aceea parea atat de bland si de fericit,sa-si vada nepotul cel mare spunand in fata intregii familii rugaciunea.Mama era si mai emotionata,statea undeva in spate,si ii curgeau lacrimi.A doua amintire este cand si eu am facut acelasi lucru cu baiatul meu mic.Abia atunci am inteles,intr-un anumit fel,ce a simtit bunicul meu,pe care sper sa-l revad in ziua aceea,cand toti vom fi iarasi impreuna.
Craciun fericit tuturor!
|
Cat de frumos si de emotionant, ScotlandTheBrave!
Una dintre cele mai frumoase amintiri de Craciun pe care le am, are legatura tot cu o persoana care nu mai e printre noi, din pacate. E vorba de un var de-al meu de care eram foarte apropiata. Era mai mare decat mine cu cativa ani buni, imi era ca un frate. Intr-o vara, el a fost cel care m-a invatat sa merg pe bicicleta. Iar in anul acela, de Craciun, mi-a daruit o bicicleta superba, roz cu alb si cu cosulet in fata. Era bicicleta mea "de cumparaturi". Inca o am undeva prin pod, pe la parinti, cam veche si ruginita, dar sper sa pot sa o reconditionez pentru fetita mea, cand va fi momentul potrivit.
Daca ScotlandTheBrave a "depasit limita" de O amintire, imi permit sa merg si eu mai departe. Imi amintesc cu foarte mare drag de profesoara de religie din liceu. Organizase un cor al scolii, care era si grupa de teatru si din care faceam si eu parte. In fiecare an de Craciun aveam un spectacol la o sala festiva din oras, iar banii de bilete ii donam pentru diverse cauze. In acel an insa a venit cu ideea sa facem ceva mai mult. Asa ca in seara de Ajun, dupa spectacol, ne-am dus la un camin de batrani din oras, cu pachete cu fructe, alimente si haine. Le-am daruit batranilor, apoi le-am cantat colinde. Saracutii, erau emotionati, majoritatea plangeau. Apoi ne-au servit infirmierele de-acolo cu ceai. Si am stat asa, un grup de liceeni imbracati in port popular si un grup de batranei singuri, uitati de lume, uniti de magia unei sarbatori sfinte. Apoi doamna profesoara ne-a citit din Biblie, ne-am rugat impreuna si mai colindat pana ne-a luat somnul. Afara ningea cu fulgi mari si desi. Cu riscul de a suna uber-cliseic, trebuie sa o spun: a fost o seara de basm!
Alte amintiri frumoase de Craciun sunt legate de bunica mea, care e alaturi de Domnul acum. Mereu ma ducea cu ea la biserica, unde preotul ne impartea pachetele mici cu dulciuri si fructe, apoi ne invita pe mine si pe bunica la el acasa, caci ma iubea tare mult, si imi citea dintr-o Biblie pentru copii, cu poze. Ma fascina carticica aceea. Si mancam ciocolata din aceea rotunda, cu Scufita Rosie. Mai tineti minte cum era? Haha. Cate amintiri ma napadesc acum! Parca simt iar pe limba gustul bomboanelor de pom facute din zahar acoperit cu ciocolata si narile parca imi sunt inundate iar de aroma cozonacilor cu nuca pe care ii facea mama. Ce vremuri!