[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
ateii repetă, ca argument împotriva credinţei noastre, ideea că au existat clerici care au ucis în numele religiei. În acest sens, ei dau câteva exemple clasice (precum exemplul lui Giordano Bruno care, din câte am înţeles, nici n-a fost condamnat pentru teoria sa ştiinţifică, ci pentru convingerile teologice, întrucât susţinea panteismul).

Vă amintiţi bancul acela, cu "cei patru evanghelişti au fost următorii trei: Luca şi Matei" ?

Aşadar, lista cu victime ale crimelor îngrozitoare pe care Biserica le-a comis, de-a lungul secolelor, împotriva "progresului ştiinţific" cuprinde următoarele nume:
1. Giordano Bruno.

Că, de fapt, nici măcar acela nu a fost condamnat de Inchiziţie pentru descoperirile sale ştiinţifice epocale, a căror listă este următoarea: ( ) ci a fost vorba de un constat de erezie, să auzim de bine !

Am aflat şi răspunsul la întrebarea domnului Mihnea Dragomir în legătură cu cruciada copiilor din 1212. Învăţasem chiar anul trecut despre asta şi chiar sunt pasionată de istorie, dar acum câteva ore îmi era imposibil să-mi mai amintesc numele celor care au organizat acea cruciadă (care nici n-a fost o cruciadă în adevăratul sens al cuvântului, nefiind iniţiată de către vreun papă sau monarh). Astfel, copiii din Franţa au fost conduşi de către Etienne de Vendome (un păstor), iar cei din Germania au plecat sub conducerea unui copil, Nicolas din Koln. Fiind îmbarcaţi în corăbii pentru a merge în... Palestina (credeau ei) în vederea eliberării Locurilor Sfinte, copilaşii au avut o soartă tragică, căci mulţi dintre ei au murit pe drum (două corăbii chiar au naufragiat), iar cei mai mulţi au fost vânduţi ca sclavi în Africa. Toate acestea s-au întâmplat fără ca Papa şi monarhii de atunci să fi avut vreo responsabilitate... Regele Filip al II-lea August al Franţei (180-223) chiar le-a cerut "cruciaţilor" să-i lase pe copii în familiile lor, dar apelul său a rămas fără rezultat.
Aşadar, toate aceste acţiuni ilogice, absurde din istorie, care n-au nicio legătură cu Biserica ortodoxă sau cu cea catolică, nu ar mai trebui să constituie pentru atei un argument împotriva credinţei!

Deci, niciun papă, cardinal, episcop, canonic, călugăr sau preot de ţară nu a organizat, îndemnat ori binecuvântat această aventură a vremii, numită azi "cruciada copiilor". Nu e vorba numai că Biserica, ca instituţie, nu are nici cel mai mic aport la asta, ci că NIMENI din Biserică (la cler mă refer) nu are. Potrivit doctrinei morale a Bisericii Catolice despre războiul just, unul dintre criteriile războiului just este să existe şanse considerabile de victorie. Şansele de victorie a două găşti de copii exaltaţi între care apăruseră disensiuni încă înainte de a pleca la luptă împotriva sarazinilor versaţi erau următoarele: zero.

Pe de altă parte, oricât de absurdă a fost tragica aventură a acelor copii, nu poţi să nu remarci ce fel de credinţă aveau oamenii de atunci, faţă de cea de acum, care, acolo unde nu este inexistentă, este "interiorizată" în "sfera privată". Faptul că a existat un număr apreciabil de flăcăi (câteva corăbii) care au fugit de acasă ca să lupte pentru gloria lui Cristos ne apare, astăzi, uluitor. La fel de uluitor cu senatorii bizantini, care discutau despre numărul de îngeri care ar putea sta pe un ac atunci când Hanibal era la porţi. La fel de uluitor cu faptul că în societatea bizantină (nu ! nu numai în Biserică, ci în societatea laică bizantină) au existat două partide, a căror principală linie de demarcare a fost dacă icoanele sunt sau nu sunt încălcare a poruncii a doua.

Să închidem ochii, pentru o clipă, şi să ne închipuim că, azi, PSD-ul, PDL-ul şi care or mai fi se polarizează asupra unei controverse teologice de azi, să zicem dacă s-ar putea admite sau nu existenţa unui eventual botez săvârşit de îngeri asupra copiilor avortaţi. Aşa-i că ni s-ar părea absurd să existe o asemenea polaritate în politică,asupra unei astfel de probleme ? Adică ce are a face asta cu farfuria noastră ? Tot aşa li s-ar fi părut şi lor, dacă principalele partide s-ar fi demarcat pe ceea ce ar fi fost, atunci, considerate ca nimicuri, precum Bugetul de Stat.

Ceea ce ne arată nouă "cruciada copiilor", ceea ce ne arată ambiţiile sportive din Hipodrom, este un alt fel de lume, în care exista ceva mai important decât însăşi viaţa: anume, ca viaţa să fie închinată Domnului nostru şi ca El să fie aşezat ca Rege al lumii, spre a fi "totul în toate".
Dacă azi, în piaţă, pe stradă sau la şcoală, în sociatate în general, am vorbi despre rodul viei şi rodul ogorului, folosind expresia "ale Tale dintru ale Tale", am părea teleportaţi de pe altă planetă. Asta e ceva care se mai foloseşte numai în ritual. Credinţa noastră este viaţa noastră ? S-avem pardon, a se scuza ! Să vină Ambulanţa ! Sau Cremenalul !

Isuse, Care însuţi ai fost copil, aminteşte-ţi de cei 14 000 de copii care au fost primii sfinţi ai creştinătăţii ! Aşa cum ai primit la Cer sufletele acelor inocenţi care au murit in odium fidei, aminteşte-ţi şi de copii şi tinerii care, la început de secol al XIII-lea, şi-au găsit sfârşitul ca să elibereze Sfântul Tău Mormânt de duşmanii Tăi. Cu drepţii odihneşte sufletele lor şi întăreşte credinţa noastră, dându-ne şi nouă fervoarea şi tăria de a Te apăra în orice împrejurare !