[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

În Antichitate, istoria avea o muză - Clio - ştiut fiind că, doar artele erau patronate de muze... de unde rezultă, cred, faptul că istoria era percepută atunci mai mult ca o artă decât ca o ştiinţă strict obiectivă. :)

Istoria e ştiinţă socială, ca şi psihologia. Cum să fie obiective acestea ? Sunt ştiinţe despre oameni, făcute de oameni pentru alţi oameni, adică sunt culmea subiectivităţii, fiindcă oamenii sunt subiectivi. Şi medicina este în situaţie asemănătoare: este Ars Medica. Jumătate artă, jumătate ştiinţă, zeul ei este Asklepios, conceput din Apollo (prin acesta, fratele muzelor) cu o pământeancă (şi prin ea, muritor). Cine spune că istoria, ca şi medicina, ar fi obiectivă, a încasat, fără poate a-şi da seama, o doză prea mare de marxism.