Mesajul REGELUI MIHAI I de Craciun !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

În Antichitate, istoria avea o muză - Clio - ştiut fiind că, doar artele erau patronate de muze... de unde rezultă, cred, faptul că istoria era percepută atunci mai mult ca o artă decât ca o ştiinţă strict obiectivă. :)

Istoria e ştiinţă socială, ca şi psihologia. Cum să fie obiective acestea ? Sunt ştiinţe despre oameni, făcute de oameni pentru alţi oameni, adică sunt culmea subiectivităţii, fiindcă oamenii sunt subiectivi. Şi medicina este în situaţie asemănătoare: este Ars Medica. Jumătate artă, jumătate ştiinţă, zeul ei este Asklepios, conceput din Apollo (prin acesta, fratele muzelor) cu o pământeancă (şi prin ea, muritor). Cine spune că istoria, ca şi medicina, ar fi obiectivă, a încasat, fără poate a-şi da seama, o doză prea mare de marxism.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cum să fie obiective acestea ? Sunt ştiinţe despre oameni, făcute de oameni pentru alţi oameni, adică sunt culmea subiectivităţii, fiindcă oamenii sunt subiectivi. Şi medicina este în situaţie asemănătoare

Corect, foarte corect!

Poate tocmai de aceea, pentru a sparge cercul orizontal de la om la om, adica pentru a-l deschide catre Cer intr-o spirala sau pe o verticala de-a dreptul,
intervine Dumnezeu in Istorie, salvind Sufletul si vindecind Trupul... :)

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Istoria e ştiinţă socială, ca şi psihologia. Cum să fie obiective acestea ? Sunt ştiinţe despre oameni, făcute de oameni pentru alţi oameni, adică sunt culmea subiectivităţii, fiindcă oamenii sunt subiectivi. Şi medicina este în situaţie asemănătoare: este Ars Medica. Jumătate artă, jumătate ştiinţă, zeul ei este Asklepios, conceput din Apollo (prin acesta, fratele muzelor) cu o pământeancă (şi prin ea, muritor). Cine spune că istoria, ca şi medicina, ar fi obiectivă, a încasat, fără poate a-şi da seama, o doză prea mare de marxism.

Da, toate disciplinele umaniste sunt subiective... doar că, observând succesul obţinut în ultimele câteva secole de ştiinţele exacte, istoricii şi alţi reprezentanţi ai disciplinelor umaniste (inclusiv unii teologi) au căzut în ispita cercetării... "obiective", care este total nepotrivită în aceste domenii.
Câteva reflecţii foarte interesante şi bine argumentate pe această temă pot fi citite în lucrarea "Desluşirea tainei" de Andrew Louth.

"Şi medicina este în situaţie asemănătoare: este Ars Medica. Jumătate artă, jumătate ştiinţă, zeul ei este Asklepios, conceput din Apollo (prin acesta, fratele muzelor) cu o pământeancă (şi prin ea, muritor)."
Foarte interesant! Mă întreb uneori dacă nu cumva anticii înţelegeau mult mai corect decât noi anumite realităţi... :)
Şi fiindcă aţi amintit de medicină, am în minte exemplele unora dintre Sfinţii Părinţi care studiaseră acest domeniu (Sfântul Vasile cel Mare, de pildă), astfel încât erau doctori de trupuri şi de suflete. :)
Cred că medicii creştini îşi consacră întreaga viaţă împlinirii poruncii lui Hristos: "bolnav am fost şi M-aţi cercetat". Minunată misiune!

O seară plină de bucurii!

Hristos în mijlocul nostru!