Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
După viață urmează moartea, iar după moarte învierea. Doar în condițiile învierii putem vorbi de o răsplătire (în Rai) a celor drepți, respectiv de o pedepsire (în foc) a celor nedrepți.
Chiar și așa, această "suflare de viață" nu este o entitate conștientă care să-și continiue existența întreruptă de moarte într-o lume presupus paralelă.
Dacă dăm ascultare Sfintei Scripturi, totul devine logic: viața este viață și moartea este moarte. Cele două noțiuni nu se mai amestecă rezultând un amalgam ciudat ce anulează însăși necesitatea învierii. Dacă dogma nemuririi naturale a sufletului ar fi adevărată, învierea ar fi fără sens. Dacă "sufletul" trece într-o altă sferă a existenței - existență în care are parte de sentimente, simțuri, bucurii și tot ce presupune viața (chiar anumite atribute ce-i revin exclusiv trupului) la ce-ar mai fi necesară învierea?
|
Da,inteleg acum.Totusi,chiar daca nu considerati ca dupa moartea fizica mai exista continuitatea sufletului,credeti totusi in inviere.Asta este important...
Insa tot nu inteleg...daca totul se duce in momentul mortii fizice si omul poate exista doar ca spirit in forma trupului,atunci ce ar mai putea invia,in momentul Invierii?Ca doar tarana fara spirit nu mai se poate numi om...