Îmi doresc să vorbesc mult mai puțin..așa cum spunea Noica „ori din rugăciune ori din zvâcul inimii” ori deloc :). Îmi doresc mai multă constanță în viața duhovnicească, nu constanța celui care nu cade, dar măcar constanța celui care simte permanent esența luptei pe care trebuie să o poarte....adică „să fii tot timpul cu mintea la Dumnezeu”, „să te lepezi de toate ale tale” etc. în mintea mea devin indicații tehnice la care mă gândesc obsesiv dar care nu construiesc concret mare lucru în mine. Extrem de rar am găzduit o înțelegere existențială a acestor „reguli”, dar atunci când am avut-o parcă nici căderile nu mai sunt căderi, nici Jugul nu mai e prea greu, nici viitorul nu mai este terminat. Îmi doresc să primesc dragostea și smerenia lui Hristos, și să îi văd pe toți și pe toate numai prin această dragoste, în special pe o anume persoană. Altceva nu îmi doresc.

Este și va fi!