Zborul catre Dumnezeu are doua aripi:
una este dragostea de Dumnezeu iar cealalta frica de suferinte fara sfarsit.
Sunt doua aripi puternice care inalta repede sufletul la "vedere."
Copilul alearga spre mama din foc - si din frica de ardere si din iubire pentru cea care i-a dat viata.
Filosofia "sufletului trupesc" submineaza virtutea in doua feluri:
- o lipseste de frica mantuitoare care aspira sa scape de suferinta "intunericului".
Astfel, sufletul pierde mult din agilitate si paza mintii.
- leneveste sufletul si lasa poarta inimii deschisa pacatelor, pentru ca daca doar "inconstienta lina" este plata monstruozitatilor, este o afacere buna pentru cel ce greseste.
De aceea, este o filosofie inferioara care produce slabe rezultate duhovnicesti.
Iar cei ce sunt exersati in paza mintii o considera periculoasa, pentru ca lipseste sufletul de o putere psihologica esentiala.
Cei ce nu cred in iad se amagesc singuri si nu vor fi niciodata exigenti cu pacatele.
De aceea, nici nu experimenteaza curatenia bucuriilor duhovnicesti.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 07.01.2012 at 15:57:46.
|